Praf de stele

Pulbere. La un moment dat în viaţă totul se transformă în cenuşă: prieteni, familie, iubire, casă, cărţi, toate dispar la un moment dat.

Ce sunt prietenii? Marionete. Vezi tu, noi găsim întrebuinţări diferite şi negative pentru multe lucruri.
Din punctul meu de vedere, „marionetă” nu înseamnă ceva jucat pe degete, ci mai degrabă cineva capabil să se modeleze după nevoile tale.
Prietenii sunt marionete, sunt -sau ar trebui să fie- mereu lângă tine atunci când ai nevoie de sprijin, de o glumă, de o îmbrăţişare, de un zâmbet. Sunt acolo gata să îţi ofere ceea ce ai nevoie.

Familia? Casa? Se suprapun. Pleci dintr-o familie, dintr-o casă, ca ulterior să rămâi tot cu cele două. Doar că ale tale.

Restul sunt bunuri, acumulate pe parcursul vieţii. Eu găsesc interesante cărţile şi carneţelele. Am vreo 30 de carneţele pe care…doar le am. Nimic altceva. Şi cărţile…tot le comand, şi le cumpăr, şi unele chiar n-apuc să le citesc. Dar sunt acolo. Asta e important.

Despre iubire aş putea vorbi toată viaţa. Nu mă consider cea mai trecută prin viaţă persoană, dar cu siguranţă sunt una care a găsit iubirea adevărată.
Unii oameni răscolesc toate colţurile lumii pentru a găsi adevărata iubire. Unii pur şi simplu nu au noroc. Unii o găsesc din prima şi nu o preţuiesc.
Eu? Nu am găsit-o prea uşor, dar nici prea greu. Am găsit-o la momentul potrivit. Nimeni nu a spus că pentru a ajunge la iubire nu treci prin suferinţă. Pur şi simplu ai de trecut prin multe. Poate că iubirea reprezintă împăcarea cu destinul…
Nimeni nu e făcut să trăiască singur. La un moment dat, ochii tăi se deschid larg şi vezi persoana.