E 00:45, 3 ianuarie 2015.
Abia am terminat de ştampilat cărţile cumpărate în 2014.
Citesc mult. Sunt o maniacă. Dacă aş eticheta şi cărţile citite anul trecut online, cred că aş depăşi un record. Nu naţional, nu mondial. Un record al meu.
Anul acesta trecut am citit cap-coadă 56 de cărţi. Acest lucru mi-l spune, cel puţin, grămada de cărţi de pe pat.
Toate cumpărate anul acesta trecut. 56 de cărţi ţinute în mână. Atâtea minute de relaxare…atâtea inhalări ale mirosului de nou, de tipar, de praf de prin librării…Cărţile mele.
***
Acum e 8 ianuarie. Iarăşi mă lungesc cu scrisul. De la începutul anului visez la o bibliotecă mare; cărţile mele încă zac pe jos. Nu cred că voi posta articolul ăsta. Nu ştiu de ce, dar simt că asta e mai mult pentru mine.
O să încerc anul ăsta să scriu o carte…despre orice. Numai să o scriu. Am prea multe în cap şi trebuie să mă eliberez cumva. Sigur…articolul ăsta e doar pentru mine.
***
10 ianuarie. Până la urmă am scris şi asta. Îmi privesc cuvintele şi mă gândesc…şi mă gândesc…
***
Acum e 11. Scriu din nou. Mă gândesc la multe momente frumoase, şi parcă în fiecare minut întâmpin câte un deja vu. Mi-e dor. Mi-e dor să scriu, dar nu se compară dorul ăsta cu dorul de persoana iubită. O să treacă, şi aşteptarea o să fie mai lină…Dorul mereu face lucrurile mai dulci şi mai speciale…oare de ce?
Mă gândesc la simularea de bac şi la sacrificiul de a da simularea la istorie de ziua mea. La împlinirea celor opşpe ani de viaţă. Cât de rău poate fi?!
Mă gândesc la atentatele din Franţa. Eu nu sunt Charlie. Nici acum nici mai încolo. Aşa merită. Libertatea presei nu e totuşi atât de liberă încât să calce în picioare ceea ce au unii mai de preţ: religia. Noi nu am face asta. Nu. În locul lor, noi tot facem imagini cu icoane pe care scriem Nu mă bag man, Mă bag man, Tu ce zici man?. Asta este. Fiecare cu ce crede el. Asta e părerea mea. Noi suntem mulţi creştini doar cu vorba, şi foarte puţini doar cu fapta. Dar asta nu prea contează în ziua de azi, nu-i aşa?
O să treacă şi semestrul ăsta. O să vină vacanţa şi deja chestionarele pentru şcoala de şoferi îmi zâmbesc. O să treacă şi ele. O să vină simulărie. O să le fac faţă. O să mă descurc eu. O să iau şi bacul şi o să fiu şi medic.
Totul o să fie bine mereu…Trebuie să sperăm că totul o să fie bine, şi o să fie, nu-i aşa?
***
O să fie totul bine de acum. Sunt fericită, sunt iubită, sunt sănătoasă, iubesc, sper, cred, încerc, reuşesc. Nu trebuie să aştept momentul potrivit să fac toate astea. Momentul potrivit e acum.
