Kilogramele în plus…o adevărată problemă! Aproape plâng stând lângă rochia mea de banchet, în care, după 3 ani, abia încap. Fermoarul de pe laterala rochiei se ridică puţin câte puţin, dar la mijloc, ca într-un coşmar, se opreşte. Am încercat să îmbrac rochia din nou, pentru o nuntă, dar chiar şi cu mama alături n-am reuşit să ridic fermoarul; aproape l-am rupt! Aşa că m-am gândit mult înainte să iau decizia corectă şi anume o dietă sănătoasă.
Am auzit de Smart Diet acum ceva timp, de la oameni care au încercat toate dietele posibile şi imposibile pentru slăbit. În general ca şi metode de slăbit găsim pastile, shake-uri de tot felul de care când te laşi, pui înapoi pe tine echivalentul dublu a cât ai dat jos. Apoi am găsit pe Facebook grupuri întregi cu oameni care încearcă tot felul de regimuri alimentare, care mai de care mai ciudate: ori o dietă pe bază de grăsimi, ori o dietă cu mesele la ore fixe, ori nicio dietă, dar cu mâncat puţin şi des.
Mie îmi e mereu foame! Trebuie să recunosc că mănânc şi foarte foarte haotic, sunt pofticioasă dar în acelaşi timp am un as în mânecă: nu mănânc aproape deloc dulce. În schimb, dacă stau noaptea târziu să învăţ, să scriu ori să citesc, dacă mă apucă foamea la 2 noaptea şi simt că aş mânca ceva uşor, dar puţin sărat, dar fără pâine, dar, dar, dar…răspunsul cel mai bun care să-mi potolească foamea este ciorba! Acest program făcut după stomac, căci altfel nu-l pot numi, mi-a adus în ultimii doi ani cam doi-trei colăcei şi nişte aripioare pe şolduri, de toată frumuseţea. Mi-ar fi fost de mai mare ajutor dacă m-ar fi ţinut la suprafaţă în apă, eu neştiind să înot.
Bineînţeles că pe lângă un meniu sănătos ar trebui să am şi un echilibru fizic bun, făcând sport măcar în cantităţi mici. Singurul sport pe care îl practic este alergatul după tramvai atunci când maşina mea este în service. În rest, rareori, când dă căldura, încep să merg mai mult pe jos, să admir copacii înfloriţi, să mă plimb la apus ori să ies în natură să fotografiez lucruri care-mi clătesc vederea.
Cred că acesta este unul dintre cei mai importanţi factori pentru care oamenii nu scapă de greutatea în plus: sedentarismul. Acum toţi ne deplasăm cu maşina, ori cu taxiul sau mijloacele de transport în comun. Observ că acest lucru se întâmplă la nivel global, de parcă nu ne mai face plăcere să ne mişcăm. Oare unde am ajunge ca şi greutate dacă s-ar inventa teleportarea? Când ieşi (într-un final) la o plimbare, este imposibil să nu găseşti ceva de ronţăit pe o bancă, ori o îngheţată răcoritoare în parc, poate un milkshake de ceva pe o terasă, ori, în grabă, şi de poftă, un ştrudel din ăla semi-congelat de la colţ de stradă. Toate aceste plăceri vinovate se adună în timp, în diverse locuri, depinde de predispoziţia fiecăruia la colăcei: ba mai sus, ba mai jos, ba pe burtică, iar din zona aceasta, şolduri-burtică, foarte greu se mai dă jos!
Dacă, personal, aş reuşi să-mi controlez poftele, viaţa mea ar fi mult mai simplă şi înafară de 36-le pe care-l port la încălţăminte, aş încăpea cu brio şi în haine mărimea 36. Dar ochii văd, inima cere, iar gusturile nu se discută! Acum trebuie să-mi fac curaj să recunosc public, faptul că nu m-am putut ţine nici de abonamentul la sală (unul singur am avut în viaţa mea şi ăla ca nou, puteam să-l donez) nici de vreo dietă. N-am găsit niciuna pe gustul meu, până la pachetele de slăbit oferite de Smart Diet Experience. Primesc şi puncte în plus pentru faptul că îmi livrează mâncarea de slăbit acasă sub forma unui meniu săptămânal, iar variaţiile culinare din meniuri îmi lasă gura apă. White, Green sau Purple? Care meniu smart să fie? Green e culoarea mea preferată, aşa că pe el îl voi testa. Am să mă delectez cu nişte paste, dar fără ciuperci, pentru că-mi provoacă bubiţe; deşi pentru o asemenea mâncare bună şi cu efect de subţiere şi talie de viespe, aş uita complet de alergie!
Supele creme nu se numără printre preferatele mele, dar cu siguranţă gustul lor va fi exact ca la mama acasă! Pentru a fi bună, o mâncare nu are nevoie de precizie, ori de ingrediente speciale. Are nevoie de acel element care să te ducă cu gândul la acelaşi fel de mâncare, făcut de tine sau de altcineva, al cărui gust ţi-a rămas întipărit în minte ca şi reper. Acel element care te va face să spui: mâncarea asta-i de aia (din capul tău) şi, ca prin minune, îţi vei pierde mai cu spor şi centrimetrii în plus de pe talie!
Acest articol a fost scris pentru proba cu numărul 11 din cadrul competiţiei Spring SuperBlog!
