Pentru a ieși în evidență nu trebuie neapărat să porți ceva extravagant. Uneori cele mai mici detalii sunt cele mai fine și, deci, cele mai de efect. Astăzi e frig; și chiar dacă eu îmi doresc să îmbrac o rochiță, tot o pot accesoriza cu o eșarfă sau cu un șal care să-mi acopere umerii și să-mi ofere mai multă căldură. Dacă încă e vreme mai de toamnă, ceva subțire în jurul gâtului n-a omorât pe nimeni.
Îmi plac eșarfele caresunt subțiri și nu se simt ca o greutate în jurul gâtului. Nu sunt claustrofobă de fel, dar prefer să nu stau cu mâna la gât să îmi trag de materialul unei bluze sau al unui fular, de exemplu. Le prefer de obicei pe cele circulare, pentru că nu mai trebuie să stau să mă înfășor ca pe o mumie; le trag prin cap și gata! Aranjez puțin gulerul hainei ori a sacoului și pot ieși liniștită din casă, cu gâtul acoperit și protejat de frig.
Totodată, îmi accesorizez hainele cu diverse broșe și agrafe, pentru a le da un aer personal, căci stilul meu vestimentar nu e foarte diversificat, așa că prefer să am accente de culori sau de detalii sclipicioase care să atragă priviri. Cu toate că nu întotdeauna sunt îmbrăcată cât de cât cu stil, iar accesoriile pe haine îmi sunt puțin peste mână, folosesc câteva accesorii de păr care să mă caracterizeze și, de ce nu, să îmi scoată trăsăturile în evidență.
Acum aproximativ două luni m-am tuns, renunțând practic la mai bine de jumătate din lungimea părului meu, adoptând un aer puțin mai lejer. Totuși, purtându-l mai mereu pe spate, am nevoie de
anumite „artificii” care să mă țină cu degetele departe de el, căci îmi găsesc întotdeauna de treabă cu vreo șuviță de păr. Astfel, folosesc mereu clame sau elastice de par, care să-mi țină părul într-un singur loc și să mi-l ferească din calea ochilor sau din colțurile ramelor de ochelari. Am destul de multe accesorii de acest gen acasă, dar de obicei elasticele de păr mici, clasice, negre, se pierd foarte ușor. Azi am trei în geantă, iar mâine nu găsesc nici măcar unul.
Când vine vorba de evenimente prefer să îmi prind părul pentru a putea dansa fără inhibiții și fără grija că mi se va strica frizura. Nu-mi plac buclele, căci se lasă, nu-mi place părul drept la un
eveniment, că mi se lipește de rochie sau mi se electrizează, așa că prefer cocul, care nu vine decât cu avantaje. Îl accesorizez mereu cu câte un pieptene de păr, iar dacă eventul nu e chiar atât de fancy, iat câteva ace de coc de la Meli Melo, de acelea clasice, decorate cu o pietricică finuță, care să dea totuși cocului un aspect mai elegant.
Nu sunt adepta bentițelor, nici măcar a celor bătute în pietricele și aspectuoase, căci mi se pare că nu mă caracterizează în niciun fel. Mi se par mai avantajoase pentru fetele care poartă breton și îl pot aranja mai ușor cu o astfel de bentiță, dar pe mine nu mă fac decât să arăt ca Betty cea urâtă: aparat dentar am, ochelari port, ce mai accesorii la modă!
În cazul în care sunt invitată la o petrecere tematică, îmi place să îmi agăț în păr o tiara, genul acela micuțe și simple, nu genul pe care l-ar purta o mireasă. Bine, nu spun că nu mi-ar displăcea acest aspect, dar nu e frumos să ies în evidență când clar altcineva, ca sărbătorita, ar trebui să fie strălucirea serii. Sau oare e frumos? Hmm…
Atunci când vine vorba de stilul personal, cu toții putem să ne punem amprenta, jucându-ne doar cu accesoriile și creând astfel un out-fit unic, atât când vine vorba de vestimentație cât și de make-up și aranjarea părului. De obicei acestea merg în tandem una cu cealaltă, căci, spre exemplu, un coc super profy nu merge purtat într-o zi de facultate, cum nici un machiaj de seară cu mult glitter nu poate fi purtat la o cafea în mijlocul zilei. Oamenii privesc; iar atunci când reușești să atragi priviri, indiferent dacă sunt de apreciere sau de uimire însoțită de o grimasă, înseamnă că ai făcut o treabă bună. Căci detaliile fac diferența, iar cel mai bun accesoriu e cel pe care vrei să îl arăți lumii combinat cu propriul tău stil care să te facă unic!
Acest articol a fost scris pentru proba cu numărul 22 din cadrul competiției SuperBlog!
