Sunt o fanatică a bijuteriilor. Am spus-o și în trecut și mă declar, în continuare, vinovată de acest aspect. Uneori cred că îmi aleg mai bine accesoriile pe care le voi purta la o anumită ținută, decât ținuta în sine.
Mă declar o tipă simplă. Cu puțin gust? Nici vorbă. Poate doar cu puțin simț estetic. Întotdeauna mă admir preț de câteva secunde în oglindă înainte să ies din casă. Dacă-mi place ce văd, dau din cap aprobator, îmi împing ochelarii mai sus pe nas și ies din casă. Dacă ceva mi se pare în neregulă, las vraiște dulapul, căci durează să aleg o combinație perfectă.
În general schimb zilnic cercelușii cât și inelele; dacă tot sunt destule, să nu facem discriminări între ele. Nu există niciodată nu am ce purta în rândul accesoriilor, ci doar un timp mai mare de gândire când trebuie să le aleg. La mâini port câteva brățări, pe care nu le dau jos niciodată, ci doar le înmulțesc uneori cu alte brățări sau cu câte un ceas de damă care să se combine mereu cu hainele pe care le port. Pentru că sunt alergică la ceasurile care au în compoziția lor curelușe sau sistemul de închidere din materiale care se oxidează repede, merg mereu pe ceasurile care au cureaua de piele sau din oțel inoxidabil 100%.
Îmi plac ceasurile care au cadrane mari și care își păstrează totuși eleganța. Cadranele mari sunt, de obicei, mai potrivite pentru bărbați, ele dând bine semi-ascunse în mânecile cămășilor. Femeile tind să prefere ceasurile de piele, de dimensiuni mici, care să nu se remarce atunci când sunt privite discret la o întâlnire plictisitoare, poate. Nu. Eu sunt total opusul în materie de ceasuri. Pentru că le port rar, îmi place să iasă în evidență și să se remarce în compoziția out-fit-ului meu. Am descoperit că elementul care mă caracterizează cel mai tare este ceasul de damă Fossil unul dintre puținele modele care vin cu o brățărică bonus, lucru care nu-mi displace deloc.
