Când plecam la mare cu bunicii, prin anii 2000, nu auzisem de Oferte Early Booking. De obicei mă păcăleau că mergem la Bacău să facem cumpărături pentru noul an școlar și pentru casă, când, de fapt, noi plecam în vacanță în Constanța. Spun Constanța pentru că plecam așa, de nebuni, fără cazare, doar cu bagajele în mașină, fără ca eu să le văd, pentru a nu mă prinde unde plecăm. Călătoream prin stațiuni și hoinăream mereu, o săptămână sau două, în diverse spații de cazare unde găseam loc.
Acum la doar un click distanță găsești pe site-uri oferte de nerefuzat, chiar și cu multe luni înainte. De obicei când plec în vacanță, îmi iau biletele la începutul anului, eu plecând de obicei în luna august. Pe lângă varietățile de cazare pe care astfel de agenții de turism le pun la dispoziție, sunt și ofertele pentru transport, care în ultimii cinci ani s-au dezvoltat ireproșabil.
Mă întorc în trecut, cu mult înainte de vacanțele mele cu bunicii, cu mult înainte ca eu să mă nasc. Dar mă întorc pentru a face diferența. Diferența e faptul că oamenii sunt fericiți. Înainte de 1989 oamenii nu aveau nicio grijă: bani existau, condiții nu prea erau. Atunci nu aveau grija zilei de mâine, concediul era întotdeauna o vacanță de familie și însemna relaxare și fericire. Îmi amintesc astfel și de poveștile pe care mi le spunea bunica, de vremurile dinainte de 1985 când mergea cu mama mea la mare. Îmi povestea mereu cum plecau cu trenul, la cușetă, trenuri pline de oameni, nu ca acum.
Îmi place să studiez oamenii și fac mereu asta, pe plajă. Acum recunosc românii pe plajă oriunde în lume. Înafara faptului că vorbim cu toții, ca neam, foarte tare, dar câteva ore le dormim, pe plajă. Și mâncăm mult. Acum mergem în vacanțe ca să ne putem odihni, căci acasă, în propriile noatre paturi, asta nu mai e posibil. Suntem surmenați de atâta muncă și, căutăm vacanțe all inclusive, care să ne țină la hotel, cu mâncare și băutură la discreție, fără să fie nevoie să facem neapărat altceva, fără să simțim nevoia să vizităm locuri și culturi noi. Întorcându-mă în timp înainte de revoluție și povestind oamenilor acest aspect, sunt uimiți de faptul că nu mai e nevoie să dai bani în plus pentru mâncare și, că le găsești pe toate în același loc, la refuz. E și un concept total nou faptul că acum poți părăsi țara foarte ușor, nu numai pentru vacanțe, cât și pentru educație și că pentru ea se plătește destul de mult. În trecut mereu sunt bani lichizi pe oriunde, în timp ce în viitor, în prezent, suntem niște oameni morți dacă e o pană de curent și nu avem cu ce plăti, căci preponderent folosim cardul.
Mă urc în mașina timpului și admir costumele de baie atât de feminine și elegante ale femeilor; acest bun simț care nu a mai trecut de mult prin generațiile noi. Privesc surâsul oamenilor care-și învață copiii să înoate, să dea din mâini, fără colaci sofisticați și aripioare care să-i țină deasupra mării. Acum, în trecut, nu există niciun om care să-și fi făcut măcar două secunde griji că nu găsește spațiu de cazare și că trebuia să facă o rezervare cu câteva luni înainte. Acum oamenii sunt fericiți, sunt liberi și nu au niciun gând negativ în minte.
În prezent, totul e pe fugă. Când povestesc în epoca de Aur faptul că sunt unii oameni care își permit o vacanță de o săptămână, maxim două, o dată pe an, sunt stupefiați. Iar restul zilelor de concediu din timpul anului se petrec, de obicei acasă, muncind, renovând, făcând treburi casnice, dar în niciun caz acestea nu implică odihnă. La mine în viitor se face totul pe fugă, fără să mă mai bucur cum trebuie de ce e în jurul meu. În viitorul meu, totul e pe repede înainte și mi-aș dori să-mi pot face vacanțele prin anii 70, când totul se face în tihnă și de, asemenea, natura e mult mai blândă cu schimbările climatice.
Degeaba pleci acum în Dubai, la Paris sau în Statele Unite, căci unele sisteme reușesc să învingă la un moment dat până și cel mai profund american dream. Dubaiul cel puțin, în mașina timpului, trebuie explicat: orașul extravagant născut din nisip, în mijlocul nimicului din deșert. Căci, sincer, asta e ceva ce orice om din trecut vrea să vadă. Pe atunci lucrurile mărețe erau imposibil sau mult prea greu de realizat. Acum se poate întâmpla orice, dar multe lucruri, multe experiențe și chiar mulți oameni nu mai au aceeași calitate.
Iar acest aspect este o urmare a mersului prea repede înainte.
Acest articol a fost scris pentru proba cu numărul 27 din cadrul competiției SuperBlog!
Nice work