Bună tuturor! Astăzi o să vă povestesc în linii mari cam ce ar trebui să știți atunci când mergeți la analize. Pare un subiect destul de banal. Dar, de fapt, lucrurile sunt destul de complicate.
Îmi amintesc că atunci când am făcut modulul de Abilități Medicale la Facultate, ni s-a dat un ghid imens cu protocoale pe care trebuia să îl știm. Chestii basic, cum ar fi EKG-ul, manevra Heimlich, recoltarea de sânge, luarea tensiunii și altele de genul, lucruri pe care orice doctor, asistent medical și nu numai trebuie să le știe (aici vorbesc în special de manevra Heimlich, cu care oricare dintre voi poate salva o viață).
Era una dintre materiile care deși avea puține credite, speria mulți studenți. Pentru că toate protocoalele au niște pași esențiali, iar dacă uitai unul sau mai mulți, nu doar că luai o notă mică, dar mai și riscai să pici examenul. Cumva, pe bună dreptate. Sunt niște lucruri pe care trebuie să le știi din facultate și pââână ieși la pensie.
Prezentarea
Primul pas, ca în orice altă interacțiune între oameni, este prezentarea. Indiferent dacă vorbim de personalul unui laborator de analize medicale sau de personalul spitalului, întotdeauna persoana care urmează să facă recoltarea trebuie să se prezinte.
Explicarea procedurii
Probabil nu e prima recoltare la care mergeți. Indiferent dacă e așa sau nu, trebuie să vi se explice procedura. Cum trebuie să stați pe scaun, cum o să decurgă totul.
Trebuie să vi se arate acul sigilat. Dacă vedeți că persoana care vă recoltează probele desface acul cu spatele la voi, puteți cere folosirea altui ac. Trebuie să vedeți că se lucrează curat, că nu se folosește nici măcar pentru a dezinfecta zona o bucată de vată cu alcool deja folosită. Să nu mai vorbim și de alte ace.
Nu trebuie să vă fie rușine. Eu am trecut printr-o astfel de experiență. Am intrat în sala respectivă într-o liniște profundă, mi s-a pus garoul și…așteptam. Nimic. Domnișoara asistentă a venit cu acul lângă pielea mea și i-am zis că vreau să îmi explice procedura și să văd că acul este unul nou și nu unul refolosit.
A făcut ochii mari la mine și m-a întrebat fâstâcită ah, lucrați în domeniu? De ce? Oamenii de rând, care nu fac parte din sistemul medical, au parte de altfel de tratamente? Protocoalele sunt totuși pentru toată lumea.
Întrebările
Da, trebuie să primiți o serie de întrebări înainte ca acul să vă străpungă pielea, pentru orice fel de recoltare. Mai ales atunci când pe lângă hemoleucograma de bază mai aveți nevoie și de alte analize, precum timpii de sângerare și de coagulare. Pentru cele două menționate, sunt necesare două înțepături în plus, una în lobul urechii, una în deget, ca la glicemie. Firește, cu ace diferite, noi.
Aici aveți câteva exemple de întrebări pe care ar trebui să le primiți atunci când faceți analize de sânge:
- Vă e frică? Știu, pare ciudat, dar sunt mulți oameni cărora la crește tensiunea atunci când li se pune garoul. Câteva secunde de așteptare pentru a vă calma, n-au distrus nicio recoltare până acum.
- Ați suferit vreo mastectomie? Aceasta este o întrebare de bază pe care femeile trebuie să o primească.
- Care este mâna dumneavoastră dominantă? De obicei se alege ca recoltarea să se facă din mâna nedominantă. Eu, personal, am o senzație de amorțeală în mâna dominantă câteva ore după recoltare. Ceea ce e puțin enervant. Dar această întrebare are legătură la femei și cu cea pusă mai sus. Dacă aveți un sân extirpat, recoltarea trebuie să se facă doar de pe partea opusă. Deci dacă sunteți dreptace și aveți sânul stâng scos, recoltarea se va face tot de pe partea dreaptă. Doar în cazul mastectomiilor totale nu contează de pe ce parte se realizează recoltarea.
- Aveți întrebări? E posibil ca după ce vi s-a explicat procedura să mai apară întrebări chiar dacă este vorba doar de o banală recoltare de sânge. Vă întrebați de ce? Întocmai pentru că în alte laboratoare/spitale nu vi s-a dat nicio informație în plus despre procedeul prin care urmează să treceți.
- Sunteți de acord cu procedura? Chiar dacă vi s-a explicat procedura, a fost urmat protocolul îndeaproape, șansele să vi se facă rău sunt mărișoare, mai ales în cazul persoanelor care nu suportă să vadă sânge. E greu să stai să te uiți în altă parte. Eu niciodată nu-mi iau ochii de pe venă, în cazul în care nu se intră cu acul corespunzător, să observ asta și să spun repede.
Ținuta medicală
Indiferent dacă vorbim de un laborator de analize sau de un spital, indicat ar fi să găsiți persoana din fața voastră îmbrăcată în uniformă completă. Asta înseamnă costum chirurgical, saboți medicali – obligatoriu și poate și halat pe deasupra. Și, bineînțeles, în această perioadă, mască și mănuși.
Cred că prinzi și mai multă încredere în tine atunci când vezi în fața ta un exemplu, îmbrăcat corespunzător, așa cum întâlnim în prezentările celor de la eHalate.ro, decât pe cineva cu un halat și în blugi. Mie, personal, nu-mi inspiră încredere. Din acest motiv s-au făcut uniformele medicale, ca să fie purtate și ca să se vadă o diferență dintre un pacient și un cadru medical, ca să ne protejăm și ca să oferim încredere pacienților noștri.
Câți dintre voi au avut parte de experiențe neplăcute la analize? Credeți că acestea sunt declanșate și de faptul că nu se respectă în totalitate protocoalele din varii motive?
Aștept răspunsurile voastre în comentarii.
Până data viitoare, aveți grijă de voi și de cei dragi!
Nimic din ceea ce spui nu mi s-a întâmplat vreodată. Nimeni nu s-a prezentat nici măcar cu prenumele, iar faptul că asistenta vine deodată cu seringa lângă tine, este ”standard” (nu că așa trebuie să fie, ci că așa se întâmplă de fiecare dată), cât despre întrebările alea… chiar nu m-a întrebat nimeni nimic niciodată, iar articolul tău mă surprinde dar mă bucur că l-ai scris. Sunt convinsă că imensa majoritate a oamenilor obișnuiți nu știau aceste lucruri.
În februarie anul ăsta am făcut ultimele analize la Micromedica și, cu toate că eu închid ochii (și pt că nu pot să văd acul intrând în braț și nici sânge, dar și din cauza usturimii specifice care mi se pare groaznic de intensă), am auzit-o pe dra care îmi recolta (întâmplător, o fostă elevă de-a mea), spunând în șoaptă asistentei (o dnă mai în vârstă) că nu mi-a nimerit vena și ce să facă? Probabil a primit un răspuns doar prin mimică și gestică. Mi-a scos acul, a ascuns seringa în palmă (dar am observat că nu era sânge în ea) și s-a terminat totul ca și cum ar fi fost ok. Deși erau analize plătite nu am zis nimic pt că nu știam dacă totuși a reușit să scoată câteva picături de sânge sau nu. Am aflat mai apoi de la o rudă, medic, că nu e posibilă recoltarea, fie și a câtorva picături, dacă nu se nimerește vena. Firește, mi s-a oferit un buletin de analize, oarecum ok, în sensul că majoritatea erau cam așa cum le știam din anii trecuți. Ce nu înțeleg este de ce nu m-a mai înțepat odată și de ce a preferat să mintă că totul e ok…. pentru că trăim în România, nu?
Foarte bun si util articolul. 🙂
Eu sunt ala care nu a mai fost la analize de nu stiu cand 🙁
Am citit articolul tau cu interes, chiar am facut multe analize la sânge în ultimul timp, fiind însărcinată, însă nu mi s-au adresat acele întrebări.
Foarte bun articolul! Felicitări!
În principiu, de câte ori am fost să mi se recolteze sânge pentru analize, s-a respectat protocolul, să-i spun așa. Trebuie însă sa fim foarte atenți și punctele atinse de tine vin în ajutorul tuturor.
Mulțumesc!