Un plus de sănătate cu recoltarea celulelor stem

De-a lungul anilor de facultate și a gărzilor nenumărate pe secția de Obstetrică Ginecologie, am întâlnit mămici, familii, cu păreri diferite legate de multe situații, cele mai mari dintre ele fiind despre recoltarea de sânge din cordonul ombilical la naștere.

În ultimii ani această procedulă a evoluat și în România, însă se pare că mulți dintre oameni rămân încă dezinformați, ori pur și simplu primesc informații din vorbă-n vorbă care sunt mai mult mituri sau fake-news, făcându-i să se îndoiască de tot ceea ce reprezintă celulele stem, mai ales în anul 2020.

Pentru a micșora gradul de dezinformare, acum acest subiect atât de controversat este menționat și în consultul preconcepțional, unde sunt abordate noțiuni și informații care să ajute viitoarea mămică, părinții, să ia decizii bune din punct de vedere medical, atât înainte de sarcină, cât și în timpul sarcinii și postpartum.

Ce sunt celulele stem?

Ca să înțelegem mai bine noțiunea de celule stem, trebuie să știm ce sunt ele. Celulele stem sunt acele celule care se pot diferenția față de alte celule din organismul nostru și ele sunt de două tipuri, și anume: celule stem hematopoietice și celule stem mezenchimale. Din cele mezenchimale se formează țesuturi și organe, acestea sunt folosite momentan într-un mediu restrâns, respectiv doar la nivel experimental. Cele hematopoietice formează toate celulele care alcătuiesc partea funcțională a sângelui (trombocite, leucocite, hematii etc).

În general, în clinică, se preferă termenii generalizați, cum ar fi sângele din cordonul ombilical, pentru că te întâlnești cu acesta o dată în viață, la momentul nașterii. Totodată, concentrația de celule stem din sângele fetal este mai ridicată decât în orice alt moment și țesut al vieții.

Pentru a avea parte de o recoltare corespunzătoare, este foarte important momentul în care se pensează cordonul ombilical. Atât OMS, cât și alte personalități semnificative din istorie au un timp valid pentru pensarea cordonului. Pentru a avea minimum de sânge necesar pentru recoltare, respectiv 45 ml, pensarea trebuie făcută imediat după naștere, pentru ca în placentă să rămână aproximativ 50 ml sânge, iar, în cordonul ombilical, să avem un volum de aproximativ 150 ml sânge.

Transplantul alogen și cel autolog

Înainte de a vă prezenta un caz, trebuie să mai înțelegem doi termeni, și anume diferențele dintre alogen și autolog.

Când vorbim despre un transplat alogen înțelegem faptul că celulele stem care urmează să fie folosite în transplant sunt de la donator diferit. Aceste celule sunt, de obicei, conservate într-o bancă de stat sau internațională, iar în acest caz, dacă se găsește o persoană în capătul celălalt al planetei, care are nevoie de celulele donate de tine, atunci persoana în cauză le primește, urmând, ca la orice alt transplant, tratament cu imunosupresoare, pentru a nu fi respinse acele celule. În această situație se găsesc și frații, care au șanse mari de compatibilitate și își pot dona celule unii altora.

Pe partea cealaltă, transplantul autolog folosește celulele stem proprii în tratarea diverselor afecțiuni ale pacientului. Oferă multe avantaje, riscul de respingere este minim, însă, dacă acesta suferă de leucemie, sunt șanse mari ca celulele stem recoltate la naștere să nu fie viabile, celulele conservate putând fi deja infectate și ele.

Caz clinic

Cazul pe care vreau să vi-l prezint implică un transplant fraternal, făcut în Iran. La cel de-al doilea copil, o fetiță, părinții s-au hotărât să recurgă la recoltarea și stocarea sângelui ombilical. Primul copil, un băiețel cu vârsta de 6 ani, suferă de o boală cu transmitere ereditară, talasemie majoră, care necesită transfuzii eritrocitare concentrate pe viață, anemia fiind una severă.

În situațiile în care avem de-a face cu afecțiuni ereditare, cea mai bună modalitate de vindecare este transplantul alogen de celule stem hematopoietice, de la un donator compatibil imunologic sănătos.

Această procedură este una sigură, cu o eficiență ridicată în vindecarea bolii și, bineînțeles, prezintă o scădere a riscului de a avea o respingere imunologică posttratament. După câteva luni de la transplant, s-a concluzionat faptul că a fost un succes procedura, parametrii hematologici ajungând la valori normale.

Cu acest caz clinic aș vrea să pun accentul pe faptul că aceasta este cea mai ridicată indicație asupra unei recoltări din placentă sau cordon ombilical și anume, în cazul în care familia are doi copii, se face recoltare de la cel mic, pentru a putea salva primul copil în cazul unor afecțiuni.

Din păcate, la nivel mondial sunt foarte mulți părinți care își folosesc al doilea copil ca o bancă de transplant, nu doar de celule stem, cât și de organe, în a trata diverse afecțiuni ale primului copil născut.

Mituri și fake news

Din păcate, multe firme își fac un renume pe bază de fake news, lucru care duce și la crearea de mituri care trebuiesc combătute odată pentru totdeauna. De exemplu, foarte mulți oameni cred în continuare faptul că procedura dermato-cosmetică PRP (Pratelet-Rich-Plasma) se face cu celule stem, când, de fapt, este nevoie doar de plasmă îmbogățită în trombocite, acestea fiind benefice datorită factorului de creștere. Procedura este folosită atât în tratarea problemelor dermato-cosmetice, însă și în alte specialități, cum ar fi ortopedia.

Miturile sunt problema principală a rasei umane. Speculațiile apar din vorbă în vorbă și uneori pare că ai încredere mai mare în părerea ta și a altora, decât a personalului specializat. Câteva dintre miturile legate de recoltarea de celule stem din sângele ombilical sunt următoarele:

• Este o procedură dureroasă și periculoasă pentru mamă și făt.

Categoric nu. Am explicat mai sus procedura de pensare a cordonului. Recoltarea se face după ce bebe a ajuns deja în grija medicilor, cei 150 ml de sânge din cordon se recoltează ușor, sângele curgând gravitațional când cordonul a fost lăsat în jos; după recoltare, se taie cordonul, circa 20-22 cm, și se adaugă în trusa de recoltare, o procedură care nu este periculoasă nici pentru mamă, dar nici pentru bebe.

• Cel mai bine stochezi integral sângele din cordonul ombilical, protejând astfel toate celulele.

Clar nu. Pentru a păstra perfect și a criogena probele se merge pe separarea celulară. De ce se preferă acestă metodă? Pentru că se păstrează integral toate tipurile de celule, însă se îndepărtează hematiile, care sunt nocive prin distrugerea peretelui celular pentru leucocite (CD34), care, de fapt, sunt celulele stem.

• Dacă nu faci recoltare din sângele ombilical la naștere, poți recolta mai târziu celule stem din dinții de lapte.

Această afirmație este una controversată. Încă sunt trialuri clinice la început în multe state ale lumii, valoarea celulelor este infinit mai mică decât o recoltare din sângele ombilical, și, de asemenea, în multe state din UE, inclusiv în România, acest lucru este ilegal de făcut. Deci, până se schimbă legislația, pentru noi rămâne un mit această afirmație.

Trenduri fără înțeles medical

În lume se practică încă foarte multe lucruri ciudate. Spre exemplu placentofagia. Din punctul meu de vedere, este un proces odios, iar oamenii care îl practică, nu știu la ce riscuri se expun. Într-adevăr, cândva, se considera faptul că ingeratul placentei va ajuta în vindecarea mult mai rapidă a mamei, în reglarea hormonală și în lactație, moașele fiind cele care știu să prepare pilule ușor de înghițit cu compoziție placentară. Însă, totodată, placenta crudă este o sursă mare de infecții care au transmitere sangvină. După cum știm, mamiferele își mânăncă placenta, însă sunt și câteva cazuri menționate în lecturile internaționale.

De asemenea, sunt oameni care consumă sânge, nu neapărat uman ci și de animal, crezând că tratează diverse afecțiuni. Însă, dacă e să o luăm logic, și în cazul animalelor putem întâlni multe infecții, iar în cazul oamenilor acest lucru este mai accentuat datorită unui metabolism mult mai puternic.

Țesutul placentar

Ca probe utilizate în România se folosesc atât sângele din cordonul ombilical, cât și cel din placentă. Atunci când oamenii nu optează totuși pentru recoltare, e impropriu să spunem că și-au aruncat șansele de vindecare, sănătatea, la gunoi, pentru că placenta, în general se arde dacă nu este folosită.

După cum știm, placenta este un organ de sine stătător, care apare în organismul mamei într-o sarcină și care îndeplinește trei funcții majore pentru dezvoltarea fătului: secretă hormoni fără de care nașterea nu s-ar putea menține, o funcție de nutriție și de oxigenare a fătului și, bineînțeles, funcția de protecție a bebelușului.

Țesutul placentar ridică un interes major în special pentru medicina regenerativă, datorită plasticității fenotopice (Fenotipul reprezintă ansamblul caracteristicilor unui organism) – abilitatea organismului de a regla fenotipul ca răspuns la presiunile venite din mediu – a multitudinii tipurilor de celule izolate care se găsesc în acest țesut.

Fiind responsabilă cu menținerea toleranței fetale, placenta conține celule care au proprietăți imunomodulatoare, acest lucru scăzând rata de respingere în cazul unui transplant.

Probele eliberate de Cord Blood Center

În primul rând, trebuie să reținem faptul că în România există doar bănci private unde se păstrează recoltări din sângele ombilical și placentă. În afară de mediul privat, în România există și Registrul Național de Donatori de Celule Stem Hematopoietice, care face parte din Registrul Internaționali de Donatori.

Cord Blood Center a eliberat în lume până acum 78 de unități folosite cu succes în transplant, iar în România, la Institutul Fundeni, au fost utilizate 8 probe.

Prima probă utilizată în România a fost în anul 2012. Aceste 8 cazuri din România au fost, din păcate, doar la copii și sugari, respectiv două grefe din donare fraternală, iar șase din propriile celule.

Deși celulele stem sunt încă o inovație pentru întreaga planetă, nu doar pentru România, trebuie să reținem un lucru foarte important, atât în calitate de tineri, de părinți, de oameni predispuși la diferite afecțiuni, de cercetători și medici. Chiar dacă medicina evoluează pe zi ce trece, celulele stem nu sunt -încă- un pansamento-tratament universal pentru toate bolile și afecțiunile.

Mergeți la medic, consultați-vă cu specialiștii și luați cele mai bune decizii pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei dragi.

Aveți grijă de voi!

Acest articol a fost scris pentru proba cu numărul 23 din cadrul competiției SuperBlog!