Bună, tuturor! Astăzi vă voi spune câte ceva despre piticii de pe creier pe care îi am cu niște întrebări și replici. Pe acestea le primesc destul de constant și majoritatea dintre ele mă zgârie pe creier mai tare decât zgârie o furculiță farfuria.
Deja cred că v-ați imaginat sunetul, așa că, dacă și vouă vi se face pielea de găină când auziți acel hârșâit în farfurie, cu siguranță și voi vă întâlniți cu o parte din aceste replici.
Nu ți se pare că vorbești cam mult?
Ăăă, nu? Câtă vreme nu am nicio disfuncție de acest tip, o să îmi tot turuie gura. Vorbesc mult, e drept, însă știu întotdeauna când să mă opresc. Sau și mai bine de atât, știu când să nu mă pun cu prostul atunci când vorbesc mult. 😀
Ești cam rea
Uhmmm…posibil să am niște gene de răutate în mine transmise din moși-strămoși. Însă este dreptul meu. Nu-mi place atunci când mi se pune o etichetă de la cei din jur fără să mă cunoască. Din ce țin minte, încă suntem o țară liberă, încă am dreptul să aleg dacă am chef să te tratez ok sau să fiu o scârbă, iar de cele mai multe ori prefer a doua variantă.
Prietenii mi i-am făcut deja, de alții noi n-am nevoie.
Ei, hai, că nu te cred
Pur și simplu urăsc oamenii care vin cu replica asta. Dacă eu îmi pierd din timpul meu ca să îți țin totuși ție teoria chibritului, ar trebui să apreciezi câtuși de puțin efortul meu. Sau, totodată, cred că eu sunt în măsură să decid dacă e ok să mă crezi sau nu. Nu sunt genul care să mintă persoana din față, însă dacă încerci să joci tananica cu mine, în secunda 0 pot dezlănțui jihadul. Am gene puternice și nu-s învățată să-mi mănânce nimeni din palmă. 🙂
Da’ nu ți se pare că te cam lauzi?
Aici discutăm strict de subiectul mașină. Nu, nu mi se pare că mă laud. Faptul că am o pasiune pentru mașini este, da, un lucru rar întâlnit. Însă prin pasiunea mea încerc să detronez toate concepțiile după care femeile nu sunt șoferi buni ori nu știu să descopere și, deci, să rezolve problemele la o mașină.
Stop it, noi existăm.
Dar pe mine când mă plimbi cu mașina?
Cel mai probabil niciodată. 🙂 O mașină nu merge doar pe combustibil și, cu siguranță, n-o să te car pe tine pentru vreun insta story sau mai știu eu ce. Pentru aceste plimbări pe care toată lumea le vrea, mi-ar plăcea să pot împărți cu voi și impozitul, asigurarea, rovinieta, ITP-ul și toate schimburile necesare mașinii, poate așa vă ustură și pe voi buzunarul și vă mai potoliți și cu plimbatul.
E pandemie, stați acasă.
Nu sunt egoistă, ci nu am genul ăla de anturaje proaste cu care să mă iau și să-mi risc viața. N-o să te iau pe tine în dreapta ca să îți arăt ce poate mașina, nici pentru că aș vrea eu, dar nici pentru că nu răspund unor astfel de provocări.
Să nu te superi pe mine, dar…
Topica face totul într-o astfel de frază. Multe dintre ele care au început așa s-au sfârșit prost, cu mine turbată de nervi, mai ales atunci când continuarea e dar nu credeam că știi să faci ceva…
Dacă mă îngrijesc, mă îmbrac fancy sau am mereu eyeliner la ochi, asta nu înseamnă că stau în puf până la 85 de ani, cu pachețel de la mami de acasă.
Dau cu mopul, șterg praful, gătesc, am grijă de mine ca tot omul. Asta nu înseamnă că sunt o pipiță care nu mișcă un pai. Hai să lăsăm stereotipurile deoparte.
Acestea sunt doar câteva dintre replicile care mă scot din sărite. Cu toții le întâlnim, însă de multe ori, din cauza unui bun simț apărut de nicăieri, nu reușim să răspundem oamenilor din fața noastră așa cum ar merita. 🙂
Voi ce replici primiți și vă zguduie mintea?