Blog

Ce lucruri bune am învățat de la femeile din viața mea

Pentru că astăzi este ziua mamei mele, m-am gândit să intru direct într-un subiect profund și plin de emoție și vreau să vă vorbesc despre lucrurile pe care le-am învățat și le-am preluat de la femeile din viața mea.

Am avut o mulțime de mame. Mama, bunica, străbunica, mătușa și lista poate continua la nesfârșit. Toate, de-a lungul timpului, mi-au demonstrat că sunt femei puternice, pline de bun simț, iar acest lucru nu m-a făcut decât să-mi doresc să devin ca ele într-o bună zi. Și, cred eu, o parte din aceste lucruri învățate deja m-au modelat în omul de astăzi.

Ce am învățat de la mătușa

Am multe rude, evident. Suntem o familie mare. Însă, în particular, mătușa mea m-a învățat că legăturile cu un copil se nasc cu mult timp înainte ca bebe să vină pe lume.

Și acum îmi povestește cum, până să mă nasc, o plimba mereu pe mama, ca să fie o graviduță activă. Mă gândesc că poate din cauza acestor plimbări din burtică îmi place să merg mult pe jos, deci asta se datorează ei.

De la ea am învățat și mai mult cum să pun accentul pe lucrurile mărunte. Nu am fost un copil-problemă, însă am făcut și eu câteva năzdrăvănii. Una dintre ele a fost să îi las mătușii mele, pe când aveam vreo 2-3 ani, un mărțișor pe perete, desenat cu ruj!!! După atâția ani, mărțișorul ăla încă e acolo, și mereu îmi spune două lucruri: Să vii să-mi văruiești, că din cauza desenului tău eu n-am putut să văruiesc atâția ani și O să-ți decupez bucata aia de perete și o să ți-o aduc la nuntă.

Mătușă-mea în ultimii ani m-a surprins cu diverse cadouri. Când am împlinit 18 ani, mi-a adus un set de pijamale în dar, însă înfășate, la propriu, într-una din păturicile mele de când eram bebe. În următorul an mi-a adus o bucată de pânză albă pe care eu i-am desenat în copilărie, iar în următorul, o pereche de ciorăpei de-ai mei. Tot ea m-a învățat că dacă păstrezi cu grijă lucrurile, nu doar că rezistă în timp, însă odată cu ele poți reînvia amintiri.

Ce am învățat de la străbunica

Trebuie să recunosc faptul că mi-am cunoscut străbunicii și că asta a fost una dintre cele mai mari binecuvântări pe care le-am primit de la viață.

Străbunica mereu mă lăsa să dorm cât vreau eu, iar când i se părea că e prea mult, venea să mă trezească cu o porție mare de cartofi prăjiți. De la ea am învățat că cei fragili trebuie mereu protejați în fața certurilor. Toată lumea mă apăra, bineînțeles, însă ca străbunica nu m-a apărat nimeni.

Pe ea o puneam să îmi împletească codițe, însă nu avea forță în mâini și mi le lăsa lălâi, deși-i spuneam mereu: strânge tare, Ria. Din când în când ne uitam la box împreună, eu fiind fascinată de box, ea scoțând pe gură toate onopatopeele posibile de uimire.

Ea m-a învățat să fiu blândă cu oamenii și, deși am și alte apucături în sistem, încerc totuși să rămân firavă cu oamenii chiar dacă mă mai iau de ei. 😀

Ce am preluat de la bunica

Bunica e unul dintre stâlpii de bază din educația și personalitatea mea. Nu pot să vorbesc de ea la trecut, pentru că simt că încă lucrează prin mine, de acolo de sus.

Bunica este genul de om echilibrat, cerebral, care înclină puțin spre fixist. Îi place ordinea, nu numai în jurul ei, ci și în minte și mereu și-a planificat totul în secret, în cel mai mic detaliu. Ne-a lăsat până și un caiet pentru înmormântarea ei, ceea ce e puțin sinistru, însă a conștientizat că sfârșitul se apropie și, trebuie să recunosc, caietul ăla ne-a salvat.

Bunica a fost întotdeauna o persoană corectă și extrem de sinceră. La corectitudine nu știu cât îi semăn, însă la sinceritate îi sunt leită. Și eu și ea plesnim prin cuvinte oamenii la momentul potrivit, nu așteptăm să treacă timpul și să ne pierdem nervii și răbdarea. Până la urmă ele trebuie conservate.

Bunica m-a sfătuit mereu că, înainte de toate, mai ales în meseria pe care mi-am ales-o, trebuie să fiu om. A trecut și ea prin destule mâini de doctori și mereu i-a privit cu admirație pe cei care au tratat-o uman, de la același nivel.

Mereu m-a luat de o aripă și m-a învățat chestii, spunându-mi că e important să le știu, pentru că niciodată nu știi ce-ți rezervă viața.

Și cel mai important lucru pe care l-am primit de la bunica a fost, bineînțeles, mama.

Ce am preluat de la mama

În primul rând, sunt picătura fidelă a mamei, cu 20 de ani mai tânără. Asta observă mereu și oamenii noi care ne cunosc, faptul că semănăm de minune. Altfel, nici nu se putea – așa a vrut Universul.

De la mama am învățat când să mă opresc într-o situație. Mama e genul de persoană care lasă capul plecat, așa știu sigur că dinamica am preluat-o de la bunica. Însă este o persoană plină de înțelepciune, care lasă mereu loc de bună ziua, lucru pe care m-a sfătuit să-l fac și eu.

Cu siguranță ce văd în mama aș vrea să văd în toate mamele de pe pământ, inclusiv, într-o bună zi, în mine. Susținere. Niciodată nu m-am simțit abandonată de mama, nici măcar atunci când a venit vorba de o decizie minoră. M-a susținut în tot, de la început până la final și întotdeauna a fost mândră de mine.

Nu m-a crescut cu frică, ci cu respect. Niciodată nu mi-am permis să mă dau cu fundul de pământ într-un magazin pentru că vreau un lucru și acest lucru, faptul că a știut să mă țină în frâu cu vorbă bună, nu m-a făcut decât să îmi doresc și mai mult să ajung într-o bună zi, ca ea.

Astăzi, 27 ianuarie, mama mea face 44 de ani. E mai mare decât mine cu 20 de ani și aproape 2 luni. Mi-a fost mereu prietenă, sfătuitor, bucurie și mângâiere, sprijin și alinare. Mi-a fost încredere și devotament. Mi-a fost iubire.

Mama e persoana care mă așteaptă mereu, cu sufletul la gură, să mă întorc acasă. Mama reprezintă ochii care nu se uită atunci când nu se văd și mângâierea de care am nevoie atunci când lumea mea merge un pic mai greu.

Sunt absolut sigură că fiecare mamă e importantă, dar întotdeauna voi fi de părere că a mea e cea mai tare!

La mulți ani, draga mea mămică! Nu sunt cuvinte în lume cu care să-ți pot alcătui o urare așa cum meriți. Nu sunt flori în lume să-ți dăruiesc pe câte meriți. Și nu există iubire mai mare, decât cea pe care ți-o port eu. Te iubesc nespus!

Viața nu vine cu un manual de instrucțiuni, vine cu o mamă.

Denisa

Câteva cuvinte despre această domniță nu sunt chiar ușor de înșirat pe o foaie goală...Denisa Maria a.k.a future Miss Doc e un mic uragan care, odată pornit, nu poate fi oprit până ce această „comandă” nu este dată chiar de ea. O cunosc de mulți ani ca să îmi permit creionarea unei imagini cât de cât fidele a ei.
Ambițioasă, cu o inimă de dimensiuni normale din punct de vedere anatomic, însă cu un suflet capabil să ofere adăpost și sfaturi multor oameni care au nevoie, Denisa va reuși mereu ceea ce își propune.
Long story short, dați-i Denisei câteva (multe...) perechi de tocuri, pixuri colorate, agende cu nemiluita și pisici, iar ea va cuceri inimile tuturor și culmile strălucitoare cu pasiune și multă muncă atent camuflată sub machiajul de 10! - Ștefana <3

9 comentarii

  1. Ce articol frumos ❤️ am simțit iubirea din el! La mulți ani mamei tale ❤️

    1. Mulțumesc tare ❤️

  2. Ce frumos și ce binecuvântată ești! Și eu mi-am cunoscut străbunicii, e un sentiment incredibil, care îți dă mereu rădăcini. Iar bunica este în continuare totul pentru mine și din fericire, la fel ca la tine, mi-a dăruit-o pe mami ❤

    Ce mamă tânără ai! Să te bucuri de ea mulți, mulți ani, să fie sănătoasă și fericită și merită toate felicitările pentru tot ce a sădit în tine! Toate femeile tale le merită și tu pentru omul care ești! Te îmbrățișez 🤗

    1. Mulțumesc, draga mea! Te îmbrățișez strâns! ❤️

  3. Se simte iubirea îndreptată spre partea feminina a familiei. La multi ani mamei tale!!🙂

  4. La multi ani mamei tale! Ai o familie minunata si se vede sustinerea, tu fiind rodul ei. 🙂

  5. Minunat articol!
    Familia este cea mai importantă iar femeia este, în ciuda fragilității, cel mai puternic element, nucleul.
    Mi-ai dat o idee excelentă, cu acest articol, mulțumesc!

  6. La mulți ani mamei tale in primul rând, să fie sanatoasă 🥰 Și eu mi-am cunoscut o strabunică, singura, dar mă bucur tare mult că și acum am întipărită bine amintirea ei.

  7. Sunt atat de sensibila la subiectul asta incat aproape mi-au dat lacrimile citind! Felicitari si sa iti traiasca mama o mie de ani plus!!! Multa sanatate ca in rest toate se rezolva! Te pup!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.