Ipocrizii din online

Bună dimineața, tuturor! Puțină bârfă de marți dimineața nu strică, mai ales după ce m-am desfătat cu o vizită la Poșta Română – un deliciu de dimineață.

Îmi așez lângă mine ceaiul combinat de merișoare și afine și tei și o mică gustărică, ca să am spor la povestit și vă spun mai cu exactitate cum mi-am început, de fapt, dimineața.

Mă gândesc că eu nu mă pot numi o persoană publică, poate nici măcar un blogger. Dar câtă vreme sunt aici și, până la urmă, plătesc pentru a fi aici, am dreptul să-mi exprim și părerile nu așa bune legate de anumite aspecte.

Dimineață am încercat să mai dorm puțin, ca să pot fi plină de energie pe parcursul zilei să învăț. Pe la 8 și un pic deja mă învârteam excesiv în pat, așa că am hotărât să iau puțin telefonul la butonat.

Nu știu cum sunteți voi, însă pe mine mă isterizează acele pagini sponsorizate care îmi apar în feed, orice feed, pe baza a ce îmi place mie în general. Dacă voiam să ajung pe pagina ta vreodată, îmi rupeam degetele pe tastatură să te găsesc după anumite criterii.

N-o să dau nume -nume de articol și autor ipocrit zic, însă am să vă relatez în linii mari totul. Discuția, mă rog, monologul domnului, căci e un el, este despre cum a făcut el un bine omenirii și ipohondriei de care suferă și a stat cumințel acasă, fără să plece în destinații de lux anul ăsta.

Să mă opresc puțin aici. Nu-l cunosc pe nenea. A trebuit să-mi strâng cu ambele mâini emisferele somnoroase ca să îmi amintesc o frază aproape complet ca să regăsesc articolul. Înțeleg că e în domeniu, asta rezultă din tipsurile de pe blog. Dacă mai storc puțin și cerebelul, cred că apare și pe la tv. Însă, atunci când ești o astfel de persoană publică, ai totuși o anumită influență asupra oamenilor.

Se vede că are bani, ca să nu spun că îl dau banii pe afară din casă, că n-am verificat dimineață soldul domnului. Pare că e citit – atât el cât și blogul – astfel încât de aici, eu, adormită, nu înțeleg de ce ar trebui să expun așa ceva pe net, când știu că aș putea influența anumiți oameni.

Am întâlnit super mulți oameni care suferă de ipohondrie. Dintotdeauna, ori de când a început pandemia. Poate unii dintre ei își făceau concediile doar în locații exotice și pline de opulență, iar pandemia a venit și i-a dat peste cap total.

Însă pe lângă asta, ipohondria din domnul pune la îndoială cazurile raportate pe anumite state. Cam puține, potrivit statisticilor…care statistici? Ale noastre? Când noi punem același caz Covid de 7 ori, ori de câte ori se testează acel pacient? Să fim serioși. Sunt unele state chiar izolate de lume, și nu cred că s-a urcat Covidu în prima cursă Qatar fără escală, ca să se asigure că nu îi e anulat zborul, ca să ajungă în niște țări din lumea a treia, care raportează 11 cazuri. Această opinie personală poate veni și da peste cap și lumea altora, care încep să se teamă că dacă pleacă în Jamaica, unde au fost raportate aproximativ 111 cazuri în 7 zile de testare, că gata, ăia mint, mergem să dăm piept cu Covidel, murim.

Nu vreau să intru în polemici despre virus, căci am o opinie exprimată deja public de câteva ori, contrară cu a celorlalți. Oamenii încep totuși să se liniștească când văd că le dau câteva argumente care stau în picioare, științific vorbind, însă apoi vine un nene de-al de persoana asta publică și s-a spulberat toată încercarea mea de a liniști.

Mi-e teamă că cititorii dânsului sunt ăia care vin și aruncă cu nămol de Techirghiol în oameni ca Răzvan Pascu, pe care, de altfel, eu îl iubesc. Omul cu asta se ocupă, călătorește cu grupuri în țări exotice, chiar acum e în Maldive plecat, pe vacanța aia de 4000 de euro de care se plângea o doamnă în comentarii, că ei i-ar fi rușine să publice asemenea prețuri în perioada asta.

Eu nu-mi permit mai mult de o vacanță, poate două, pe an. Când zic vacanță mă refer la minimum 5-7 zile de stat la soare, ori, mă rog, sub umbrelă, fără griji și cu bani de cheltuit. Plecatul în fiecare weekend undeva pentru mine nu înseamnă vacanță, căci dacă tragem o linie la final de an, eu cu 4000 de euro în Maldive să zicem, iar tu cu aproape fiecare weekend plecat pe undeva, cred că eu ies mai bine și mai odihnită.

Stau în Iași și, în afară de Bucovina, dacă mă gândesc să vizitez ceva, e aproape la celălalt capăt al țării. București, Brașov, la minimum 5 ore distanță de mine. De partea cealaltă de țară, Oradea, Timișoara, Maramureș, nici nu mai spun. Aș behăi pe drum o zi întreagă, doar ca să dorm o noapte într-una dintre locații.

Până la urmă fiecare e liber să aleagă pentru el. Oamenii de rând nu se prea plâng în online că n-au putut pleca la Felix ori la cumpărături la Varna. Pentru că, pur și simplu, oamenii simpli știu să își mai țină o parte din viață ascunsă. Dacă anul ăsta le e teamă, vor încerca la anul. Dar tu, ca om public, care-ți permiți și Jamaica și Mexic și Sri Lanka și toate destinațiile exotice a căror denumire nici nu știu să o scriu, nu pune public că n-ai tu încredere în statisticile ălora, că asta-ți alimentează ipohondria, căci o să faci niște oameni de rând să se îndoiască și ei de anumite lucruri.

Eu am călătorit în pandemie. A fost mai mult decât perfect. Singurul lucru în plus a fost masca pe stradă, însă în resort m-am simțit la fel de în siguranță și ferită de virusuri, cum mă simțeam și înainte.

De Covid nu mi-e frică. Deci eu călătoresc. Poate aș avea câteva dubii dacă s-ar întoarce ciuma… 😀