Stau în fața laptopului și mă gândesc ce e mai potrivit să aștern aici. Să mă plâng, să-mi mai dau puțin răgaz, să închid tot și să anunț publicul că mă întorc pe la mijlocul lui februarie…
Sunt, la propriu, în mijlocul sesiunii. A nu știu câta sesiune de până acum – însă mă simt mai scursă de puteri ca niciodată. Nu știu dacă sunt doar eu cea care mă stresez pe interior pe aici. Par așa, lipsită de orice grijă, puternică, cu multă încredere în mine, însă mă ia în ultimul moment un tremurici la stomac, o criză de epistaxis și o hipertensiune de toată frumusețea.
Am revizuit agendele – aia de anul trecut și asta începută acum 25 de zile și am văzut că sunt restantă cu două guest-post-uri. Nu vă temeți, fetelor, le scriu, dar să treacă măcar examenul ăsta greu din weekend, căci abia mai am inspirație pentru cum să respir regulat.
Am zis că mă apuc să-mi scriu la început de lună 20 de articole, care să mă mențină pe o linie de plutire. Degeaba am zis. Sunt prinsă în atât de multe activități, încât uneori, pe la orele prânzului, mă opresc în mijlocul străzii să mă întreb dacă m-am spălat pe dinți dimineață și dacă am trecut cu peria prin păr. Dorm sacadat – un caz fericit, ori nu dorm deloc și mai prind 5 minute de amorțeală lângă ușa de la intrare. Știți cum e asta cu dormitul în picioare? Pfui, un vis.
N-o să mă plâng mai mult decât am făcut-o deja mai sus. Nu de alta, dar chiar nu am timp, îmi dă ceaiul pe lângă și mi se lipește orezul de oală și nu-i a bună.
Am un articol în lucru, sper să nu uit să îl public. L-am scris special pentru mama, căci în două zile e ziua ei de naștere. Știu că n-are nevoie de nicio urare pompoasă, căci știe cât de mult înseamnă pentru mine, însă vreau așa, să o fac cunoscută, mai cunoscută, măcar de ziua ei.
În schimb, am început să curăț oamenii din jurul meu. Știți gif-ul ăla cu o fetiță care aruncă bani pe geam? Fix așa încep și eu să arunc oameni, la propriu, căci pur și simplu nu contribuie cu nimic la evoluția mea, ba mai mult, mă leagă mai mult de trecut. Mersi, a fost frumos, dar lucrurile se mai și sfârșesc.
Nu știu dacă am avut această rezoluție de la început, însă în astea 25 de zile din lună m-am gândit că ar fi mai bine dacă aș deveni și mai rea decât sunt. Până la urmă, nu sunt aici ca să mulțumesc pe cineva. Căci dacă mă uit în oglindă dimineața, nu apare acolo Gigel sau Ionica să-mi zică you go girl sau să îmi bată obrazul că nu fac ceva bine. Tot eu sunt, așa că, la finalul zilei, când trag linie, eu trebuie să fiu mulțumită de cum s-a desfășurat totul.
Mi-am pus pe hârtie câteva lucruri interesante, zic eu, pe care să le fac aici cu voi, dar și pe YouTube, așa că…dacă sunteți aici de ieri, ori de acum 9 ani, vă invit să mai rămâneți puțin alături de mine.
Aveți grijă de voi și de toți cei dragi! Vă îmbrățișez strâns.
Ia o pauză, măcar până termini examenele dacă nu încă o săptămână. Nu pleacă nimeni nicăieri, dar oboseala nu face bine, nici oamenii toxici! Ai grijă de tine 🤗
Ai grijă de tine ❤ Și dacă simți că nu mai poți, recitește mesajul cu care ne întâmpini pe noi când intrăm pe blogul tău și începe să devii ce ai putea fi 🤗 Te îmbrățișez!
Așa am să fac 🥰 mulțumesc, draga mea!
Draga mea, nu stiu daca tie iti place sa meditezi sau care este relatia ta cu spiritualitatea. Pentru mine functioneaza cel mai bine cand ma cobor inauntrul meu, unde gasesc liniste si pace. Pentru putin timp, ca vine egoul si ma zoreste ca trebuie sa incep serviciul si am de facut atatea chestii, ca trebuie sa scriu pe doua bloguri, ca na mi-a trebuit si al doilea. Cred ca toti am inceput in forta anul si am data toata energia de la inceput. Am uitat sa mai pastram si pentru mai tarziu. Eu am incercat sa dorm si luam suplimente de melatonina, nu m-au mai ajutat nici ele. Am inceput sa scriu pe foaie tot, si asa am inceput sa ma linistesc. Sa mint creierul ca am totul sub control si ca nu omit ceva.
Incearca sa fii tu blanda cu tine insati, sa nu te mai intereseze daca faci gresit ceva sau nu. Da-ti voie sa gresesti, e omenesc, iar parerile oamenilor sunt cele mai ieftine chestii din lume.
Te imbratisez de la distanta!
In primul rand, iti multumesc ca ti-ai rupt din timp sa imi vizitezi blogul, mai ales in momente atat de incarcate. Atunci cand am momente din acestea pline de stres, incerc sa iau lucrurile pe rand in ordinea prioritatilor si sa ma gandesc la altele abia dupa ce le rezolv pe primele. De exemplu, acum te concentrezi pe examen, apoi le faci si pe celelalte, usor-usor. Mai strecori si un moment de relaxare, altminteri scade randamentul. Iti doresc o zi reusita si mult spor!
Mulțumesc, draga mea! Să fie o zi cu mult spor și cu zâmbete și la tine!
Eu cateodata ma izolez de lume si revin cand sunt pregatita. 😀 Nu stiu cat functioneaza, dar o pauza e mereu bine venita. Te mega pup ai am incredere in tine!