Atracția către erotism

Ana Maria Haller. Ce să vă spun despre ea? A venit și m-a lăsat fără cuvinte cu articolul ăsta pe care urmează să-l citiți. E tot o SuperBlogger-iță, frumoasă foc, cu o voce tare mișto și plină de siguranță. Vă invit să o citiți pe blogurile ei, Dusă cu cartea și Lady in Black, la care, drăguța de ea v-a lăsat linkurile la finalul articolului.

Mulțumesc pentru că ai acceptat invitația mea!

De unde vine această atracție către erotism/sexualitate? O întrebare pe care mi-o pun de ceva vreme, având în vedere că în ultimul timp am primit spre recenzie multe cărți care conțin subiecte despre sexualitate sau erotism. Pe grupurile de carte, aceste cărți sunt foarte citite și primite bine. Am citit Fifty Shades of Grey și i-am făcut o recenzie din punct de vedere psihologic (atât cât mă pricep, pentru că nu am încă studii de specialitate). Deși multe cărți nu au nicio legătură cu acest roman, au idei în comun.

Dezumanizarea sexului

Citindu-l pe Viktor Frankl am apreciat analiza pe care acesta o face asupra „dezumanizării sexului„. Atunci când vorbim despre acest subiect făcând abstracție de sentimente, ajunge doar un mecanism de reducere a stresului și a tensiunilor interioare. Nu trebuie să privim persoana de lângă noi ca și cum ar fi doar un obiect care să ne poată ajuta să ne satisfacem o nevoie. În același timp, Viktor Frankl avertizează și asupra promovării sexualității excesive de către mass-media care reduce acest concept doar la plăcerea fizică, fără a fi văzute implicațiile nesănătoase pe termen lung.

Cât despre presiunile grupurilor, este suficient să privim pornografia și educația sexuală, care au devenit, ambele, o afacere importantă. „Factorii de convingere ascunși” sunt puși în slujba lor, la fel ca mass-media, favorizând un climat de așteptare și cerere sexuală.

Viktor Frankl

Ce vrea publicul?

Primim mereu răspunsul „așa se cere”. Cine cere asta? Publicul? Sau este atât de mult promovată această idee, acest gen de subiecte încât am ajuns să le considerăm ceva normal? Da, am trecut de comunism, suntem liberi, însă până la ce punct putem „întinde” acest subiect? Faptul că unii fac o afacere din promovarea acestor subiecte, ar trebui să tragă un semnal de alarmă.

Se tot discută despre introducerea în școli a educației sexuale. Copiii trebuie să știe, trebuie să se protejeze. Dar ce le stârnește oare atât de mult curiozitatea acestor copii? Nu cumva promovarea excesivă a acestor articole, cărți și subiecte? Când ni se vorbește atât de mult despre un subiect, ajungem să credem că este normal. Se mai numește și persuasiune.

Faptul că fetițele privesc moderatoarele tv îmbrăcate sexy, dezinvolte și mereu atrăgătoare, ar putea fi luate drept modele de urmat. Dacă despre adulți putem spune că pot discerne ce este bine și ce este rău, copiii nu pot face asta. Nu au informația necesară și nici experiența. Așa că nu ne putem juca cu sufletele lor, sperând ca ei să observe ce este bine și ce este rău.

Dopamina

Dopamina este o moleculă aflată în creierul nostru care controlează procese precum iubirea, sexul și puterea noastră creatoare. Ea face că unele lucruri să ne atragă, să ni se pară interesante, însă tot ea ne face să ne și plictisim de ele. Odată cunoscut un lucru, odată aflat misterul, acel lucru își pierde din importanță.

Sunt oameni care odată ce au trăit un sentiment, au gustat din ceva care le-a plăcut, să nu se oprească din căutări. Senzaționalul face ca unele relații să nu țină, să te plictisești de ceea ce ai și să cauți mereu ceva nou. Așa cum am spus și mai sus, procesul de a obține ceva ne face să ne depășim limitele, însă odată obținut nu ne mai satisface.

Tot ceea ce îmi doream am obținut în ziua în care nu mi-am mai dorit.

Parinoush Saniee

Suntem noi oamenii niște firi capricioase care nu știu ce vor? Nu încerc să critic munca cuiva sau să dezonorez anumite persoane. Ci pur și simplu încerc să înțeleg de unde vine această atracție. Mă gândesc, că atunci când știm totul, s-ar putea să nu avem așteptări prea mari de la noi, de la partenerii noștri, de la societate.

Dacă totul este la vedere, unde mai este intimitatea? Ne mai putem bucura de ea? Să fii intim cu cineva nu înseamnă să-i cunoști doar corpul, dezbrăcat de haine. Înseamnă să-i cunoști sufletul într-un mod profund și să mai vrei să fii cu el și după ce ai aflat cum este el de fapt.

Superficialitate?

Îmi este frică să nu devenim superficiali, să nu ne pierdem valorile și principiile. Apreciez acele persoane care nu se rezumă doar la publicarea unor romane erotice. Acele persoane care au spus ce aveau de spus pentru un anumit public și se îndreaptă către alte subiecte. Să fii versatil este o artă, să fii constant este plictisitor!

Viața ar fi plictisitoare dacă am face și am scrie toți la fel. Dacă pe piață apar și sunt promovate multe romane erotice, mă gândesc că la un moment dat se va suprasatura. Cred că atunci când găsești un subiect sau idee nouă, și o prezinți frumos și cu suflet, vei primi mai multe aprecieri. Sau poate vei primi doar acele aprecieri ale acelor persoane care văd ca tine, care au aceeași direcție în viață ca și tine.

Mi-ar plăcea ca binele, frumosul și iubirea adevărată să fie mai mult promovate. Iar dacă întâlniți cărți, subiecte care devin un trend, să încercați să vedeți dincolo de ele. Să le analizați din alt punct de vedere, așa cum voi face și eu de acum încolo.

Dacă ceea ce ți-am spus mai sus a rezonat cu ceea ce crezi și tu, te invit pe blogul meu de carte dusacucartea.ro și pe ladyinblack.ro pentru a descoperi multe cărți interesante și subiecte deosebite.

Mulțumesc, Denisei pentru găzduire!