Astăzi era o zi ca oricare alta: oboseală, spital, o masă pe fugă, poate puțin somn până la următorul curs. Într-un moment de relaxare și de scrollat pe instagram, am început să văd mai multe descrieri și story-uri care mi-au adus roșul în privire.
O să fiu puțin răuță, însă cred că o merităm cu toții. Deși am 24 de ani (fără 5 zile) am prins și eu ultimele ierni grele și normale în copilărie. Cred că vă amintiți de mormanele de omăt, de bătăile cu bulgări și de dat cu sania, fără să fie nevoie de tunuri de zăpadă, căci totul era natural.
Nu mă dau o mare protectoare a mediului. Mai ales când îmi pun fundul în mașină și am consum de 18L prin oraș, în trafic, cu siguranță nu ajut natura, chiar dacă am filtre peste filtre peste filtre pentru poluare. Însă azi o plimbare de 10 minute, mâine 2 plimbări și tot așa, mi-am făcut și eu un norișor de noxe care acum cred că e pe la Adjud, plecat din Iași.
Însă încerc pe cât posibil să îmi selectez gunoiul, pentru că am văzut că e luat pe rând de mașinile de gunoi, așa că mai bine îi ajut și eu puțin cu asta, încerc să cumpăr chestii bio – și nu din colecția BIO de la Lidl. Încerc să îmi păstrez plante prin casă care să-și facă în voie fotosinteza. Însă degeaba încerc doar eu, când oamenii cred că ceea ce se întâmplă este perfect normal.
Da, mai sunt două zile din februarie și gata hop și primăvara, însă, întorcându-mă iar la trecut, vă amintiți cum ieșeau ghioceii abia spre sfârșit de martie și cum ieșeau din zăpadă? Vorbesc cu voi ăștia care de 3 zile, de când a dat căldura asta anormală nu mai puteți de statusuri de genul să rămână așa cald mereu, că tare am mai așteptat căldura asta. Lunile de iarnă au rămas aceleași și ar trebui să tragem un semnal de alarmă pentru faptul că nu mai e zăpadă măcar de Crăciun. De unde atâta normalitate pe voi, când nimic nu mai e normal?
Nu știu unde a tunat și de pe unde v-a adunat, însă acum 4 zile în Iași erau -8 grade. Ziua, în amiaza mare, nu noaptea, când trebuie să ne băgăm sub păturică. Astăzi sunt 17, copiii urlă și zburdă pe străzi, păsările și-au reluat ciripitul. De ciripitul lor chiar îmi era dor, însă nu acum. În 3 zile se anunță iar ninsoare, iar grade cu minus.
O fi oare mai bine că ne putem etala bluzițele alea subțirii cumpărate la reduceri în mijlocul sezonului rece? Sau e nasol faptul că natura, grâul de exemplu, n-a fost deloc protejat și dacă vine iar un îngheț…o să băgăm în noi grâu de la chinezi cu super-preț de o să ne iasă pe ochi. Sau, sau și mai bine, copacii ăia de abia așteptați să înflorească pentru a vă poza lângă ei, știți că-s înmuguriți deja de 2-3 săptămâni și dacă vine iar frigul, care e normal și firesc pentru perioada asta, o să…moară?
Și asta doar pentru că ni se pare firesc acum să fie cald, cum nu ni se pare firesc să ne coacem ca niște ardei vara acum când sunt 37 de grade afară. Când ninge nu e bine, că ninge iarna. Când plouă nu e bine, că plouă toamna. Când e cald nu e bine că tre’ să investim în aere condiționate și e scumpe dom’le.
Să vă spun ceva, un fel de știați că, așa cum era la școală. Atunci când ninge și zăpada se menține, nu mai e atât de ger, nici măcar la -15 grade. Când pământul e protejat de un strat de zăpadă, frigul nu se întoarce și din pământ. Acum vă îngheață gleznuțele dezgolite la -5 grade pentru că e ca naiba vremea – acum trebuia abia să înceapă procesul de topire zăpada, nu să ne apropiem de sandale.
E trist. Și e trist faptul că pentru unii, revenirea la normal n-o să mai vină niciodată.
Ah, și mai știți ce? Vedeți că pe 16 martie se face un an de când nea Klaus ne-a închis în casă și ați luat-o razna cu virusul vieții. V-ați terminat făina și drojdia pe care ați epuizat-o din toate magazinele, de parcă erau Louis Vuittoane la reducere?
Deja ați invadat din nou cluburile, restaurantele și terasele. Vă mai amintiți când singura voastră grijă, acum fix un an, era să nu vă intre Coviduț pe geamul rabatat de la baie? Iar acum nu mai puteți de dorul căldurii care nu-i normală pentru vremea asta.
Unii dintre noi n-o să ne mai revenim niciodată. Dar poate că unii nici măcar n-o merită.
Încălzirea globală este ireversibilă și tare mi-e teamă că ne paște o nouă glaciațiune. Noi nu o vom trăi, nici eu, care am dublul și ceva al vârstei tale și poate nici copiii tăi. Dar mai departe, nu garantez.
Confortul și consumerismul ne vor pune capac. Și peste vreo 2-4.000 de ani, se vor mira alții cât de „evoluați și inventivi” eram noi, „primitivii”, comparativ cu ei care abia bâjbâie prin tehnologiile primare.
Ce bun și ce trist e articolul! Adevărul și conștientizarea câtorva îl face să fie trist. Dar e bine asa. Poate ne luam câte o palma peste ochi și ne mai trezim un pic din letargie.
Sper si eu sa ne trezim la realitate. Daca nu pentru noi, macar pentru copiii nostri…