Piscină acasă, un lux sau o necesitate?

Când eram mică visam la faptul că o să am într-o zi una dintre acele piscine frumoase pe care le vedeam în filme în propria grădină. Pe atunci, îmi imaginam cum renunțăm la câteva straturi de cartofi și morcov, la tufele de luștean și la unul dintre cireși ca să îi facem loc acelei piscine metalice la care am visat mereu.

Odată ce am început să cresc și am înțeles în primul rând, care e treaba cu schimbările climatice și cu tot ce se întâmplă în mediu, mi-am dat seama că parcă aș ține în continuare tufele de leuștean pentru sănătatea mea și poate, aș opta pentru una dintre acele Piscine Ieftine pentru curtea din față. Acolo ar trebui să sacrificăm puțin din gazon, singura tufă de bujori rox aprins pe care o avem, câteva zambiluțe care și-așa ies o dată la doi ani și cred că este destul loc acum și pentru una dintre acele piscine de otel.

Apoi, înainte să mai cresc un pic, mi-am cumpărat una dintre acele piscine de la concurența PiscineIeftine.ro, pe care o instalezi la începutul verii, te ocupi de toată filtrarea apei, întinzi căblăraie în toată curtea și apoi te bucuri liniștit de ea până vine sezonul rece. A fost frumos cât a durat, parcă două săptămâni, până mi s-au spart primele vase de sânge de la nivelul ochilor și am dat de cea mai crâncenă conjunctivită văzută de cei mai buni oftalmologi ai anilor 2004-2005 ai țării. Partea bună a ecuației e că ceva a durat cât tot sezonul cald, partea proastă e că aceea a fost conjunctivita mea și nu bălăceala din piscină.

Apoi am crescut de tot și am ajuns într-un punct în care am început să conștientizez ce e cel mai bine pentru mine. Da, mi-aș fi dorit luxul unei piscine și, totodată, acea siguranță pe care ți-o aduce în societate, pentru că, să fim serioși, vine cu una, ori, mai degrabă, cu o etichetă. Însă am ajuns să călătoresc și să descopăr faptul că vreau să călătoresc mai mult și vreau să văd locuri noi. Am început să pun și eu bani la pușculiță, nu pentru piscină, ci pentru a-mi cumpăra câteva carnețele și agende din toate colțurile lumii și astfel, am ajuns să mă cazez la unele dintre cele mai frumoase hoteluri cu stele strălucitoare multe din țările vizitate. Toate având, bineînțeles, și piscină.

Riscul de a lua diverse boli din piscinele publice de la hoteluri de lux a scăzut dramatic din momentul în care au apărut sistemele de filtrare ultra-performante care țin mereu apa curată. Acum sunt de părere că sunt mai multe șanse să iau ceva de la un salon de cosmetică decât de la un hotel drăguț cu piscină de pe Coasta de Azur. Însă tot când îmi răsărea iar în minte gândul de a avea o piscină proprie acasă, am descoperit faptul că sunt alergică la clor și am renunțat de tot la ideea de a mai intra în piscină.

Nu știu când au trecut 12 ani fără piscină, nu i-am dus dorul și nu o fac nici acum. Pe atunci, la început, încă nu se descoperise tratarea apei cu oxigen activ în detrimentul folosirii clorului sau a bromului, așa că am preferat să merg în continuare la mare, fără să am vreo problemă de sănătate decât să mă expun unor riscuri prostești doar pentru că e mai mișto cadrul la o piscină.

În continuare ideea de pisicină acasă este una frumoasă, însă chiar și întreținută cu grijă și într-un mod profesionist pe mine mă supune unor riscuri și am aflat în toți acești ani faptul că nimic nu e mai important decât sănătatea. Nici măcar bronzul natural din propria curte.

În această pandemie am întâlnit oameni care au luat în calcul construirea unei piscine în propria curte și i-am felicitat pentru inițiativă. Acest lucru necesită o bună documentare, o bună conservare a spațiului de care dispui și alegerea unor producători care să sară în ajutorul tău și cu transportul și cu montatul, pentru că, vorba aia, e o piscină, nu un sac de cartofi care se transportă ușor.

Eu am călătorit în continuare și în pandemie, și, după 12 ani, am găsit un hotel la care toată apa din piscină este tratată cu sare și am reușit să mă bălăcesc în ea. Nu mai mult de o oră, din tot sejurul de 10 zile, pentru că am aflat că acum nu-mi aduce nicio satisfacție și nu se ridică la nivelul apei de mare.

Îmi doresc acum o piscină? Categoric. Însă nimeni nu-mi poate oferi piscina mult dorită, plină de vin, în care sunt absolut sigură că nu ar fi niciun factor nociv. Bine, altul pe lângă alcool.

Aș investi atât de mulți bani într-o piscină? Categoric nu. Am planificate și anul acesta trei concedii în țări luxoase, care-mi oferă condiții excelente și piscină dacă asta vreau, iar costul lor depășește puțin prețul de 5000 de euro. Însă nu am grija că trebuie curățată apa, că trebuie golită piscina de apă în sezonul rece, ori că trebuie doar acoperită, ori că se strică ceva, ori că se sparge pavajul, ori că trebuie amenajată frumos zona din jur. Ori că, și mai grav, înainte să mă relaxez, trebuie să-mi fac o gustare pe care să mi-o aduc singură, lângă piscină.

Prefer relaxarea cap-coadă și răsfățul că altcineva îmi poartă de grijă.

Acest articol a fost scris pentru proba cu numărul 13 din cadrul competiției Spring SuperBlog.