Zilele trecute m-am trezit cu ideea asta de articol în minte și n-am lăsat-o doar pentru mine, ci am aruncat-o și pe grupul Dianei, să vedem cine vrea să mi se alăture. Poate vă întrebați, înainte de toate, cum s-a născut ideea, căci până la urmă totul se naște din ceva.
Făcându-mi rutina zilnică, am observat cum mă priveam în oglindă puțin sceptic, da, vă puteți închipui? Chiar eu. Și mi-am dat seama că uneori fac diferit niște lucruri atunci când știu că nu se abate nicio privire asupra mea. Cum s-ar spune, în propria mea intimitate am dreptul să fac orice pe dos. Vreau ca acest articol să vă amuze și pe voi, așa că dacă sunteți sensibili la conținut imperfect, dreapta sus, apăsați x-ul și părăsiți cu 3 de da locația :D.
Din seria dezastre în bucătărie
Pentru că toate drumurile duc la bucătărie, începem, bineînțeles, această serie de lucruri făcute altfel de acolo. În general îmi place să fac lucrurile ca la carte aici, mai ales că o am mereu în suflet pe Jamila, să-mi șoptească rețete noi și făcute perfect, însă câteodată mai dau chix.
Tai omleta în cel puțin 4 bucăți. Am încercat vrute și nevrute. Am cumpărat tigăi mari, tigăițe mici, tigăi de dimensiuni medii, niciuna nu m-a ajutat să am o omletă bine făcută, perfectă și rotundă, numai bună de aruncat pe o farfurie întinsă. Întotdeauna intervine un monstruleț ciudat care mă forțează să-mi tai omleta, ba ca să o pot învârti, ba ca să n-o ard pe o parte, motive de tăiere sunt destule, răbdare să fie. Și un Xanax pentru ăia dintre voi perfecționiști care nu m-ați ascultat când v-am spus să apăsați X și acum v-ați trezit cu palpitații. Nțț nțțț.
Rup mereu pastele în două. Da, e mișto la restaurant să mi se prelingă spaghetti din furculiță, căci sunt prea de la țară ca să înțeleg cum trebuie ele învârtite în lingură ca să iasă coconul ăla perfect. Însă la mine acasă, întotdeauna rup pastele, că nu stau eu să mă chinui să le așez în oală când încep să se înmoaie, nu stau să le cânt descântece și nici să păzesc oala să nu ia foc vreun băț din ăla rebel care n-a vrut să se topească în oală ci pe lângă ea. Las treaba asta cu spaghetti întregi pe mâna experților, în domeniul ăsta, nu vreau să mă număr printre ei.
Influencereală și beauty hacks
Pentru că am visat întotdeauna să fiu un guru al domeniului beauty…Glumesc. Nu vă aprindeți. Nu mă machiez zilnic și cred că pe alocuri am mai menționat asta. Un secret tot trebuie să vă spun: stau mai boită când cunosc pe cineva, să compenseze cu valul de nebunie care vine, însă după ce-și dă și el seama că nu mai are cale de scăpare, dau cu șmirghelul să scot gletuiala. Glumesc, din nou. Nu-mi place să exagerez, însă știți și voi cum e, un pic de contur în plus, dar decent, n-a ucis pe nimeni.
Îmi fac unghiile singură cu semipermanent de ceva timp și când mai comand culori noi primesc câte un cadou simpatic de la site-ul respectiv. La ultima comandă am primit un creion de sprâncene, drăguț de altfel, însă nu era culoarea potrivită. Dar periuța aceea mă ajută la pensat, eu oricum mi-am ținut mereu sprâncenele groase, nu prea am nevoie de adăugiri creionate, așa că, dimineața pe furiș, folosesc acel creion drept contur de buze.
Până acum nicio expertă de beauty nu m-a reperat în mulține și nu mi-a bătut obrazul că am contur de sprâncene pe buze, ceea ce e destul pentru mine. Sunt o impostoare și m-am încadrat perfect în lumea lor…de beauty hacks de rahat, influencereală pe bani puțini. Scuzmi, a ieșit răutatea din bârlog.
Stați așa că aici mai am. Uneori adorm machiată. Și acum o să sară din nou guru beauty și o să-mi spună că-mi supun tenul la niște traume psihologice care necesită internare la nebuni și toate alea. Ușor, gagici, de obicei am puțin fard pe pleoape, o mascara aruncată în scârbă și creionul de sprâncene de mai sus pus pe buze, și când pic mai ceva ca un boboc cu capul în pernă, mă interesează mai mult să mă odihnesc decât să arunc cu apă micelară pe față. Vedeți că nu v-ați măturat azi genele pămătuf fir cu fir, poate v-am reținut prea mult. 😀
Și da, nu-mi aplic mereu apa micelară cu ceva pe față. Uneori prefer să-mi torn în palmă, apoi să masez ușor, mai ales pe zonele pe care știu că fac riduri de expresie mai pronunțate când mă strâmb la oameni pe sub mască, dar mi se pare mult mai confortabil decât să dau cu discheta printr-o mișcare de urc la deal cobor la vale. Așa, cu propriile degețele, fac și un mic masaj de care să mă bucur în tihnă.
În casa mea fac ce vreau eu
Și ultima serie în care mă bag e ce fac eu în casa mea. Pentru că na, unele persoane cred că trebuie să respectăm niște limite și reguli etice și morale impuse de o societate și-așa stricată chiar și în propriile case. Lets calm down. Aici ar trebui totuși să invit toți curierii care vin cu diverse colete, inclusiv ăia care-mi livrează mâncarea pentru că, Dumnezeu să le dea sănătate, ăia m-au văzut în toate felurile posibile și n-au mai spus nimic săracii.
M-au văzut și în cămasă de noapte sexi, dar în colanți pe dedesubt și șosete flaușate în picioare. Nu oricare. Ci de alea suite până la genunchi, ca să fie ceva fin până la capăt. M-au prins și răcită, când duhneam a tincturi și carmol și cu cartofi cu spirt puși la gât în baticu’ lu’ mamaia și tot, nu m-au reclamat pe nicăieri.
Știu că doamna Dana Budeanu a zis să fim femei și când gătim sau când facem curat, dar chiar mă doare sufletul să-mi pun pe mine rochia din My Dubai cu pietre prețioase când spăl cu Triumf plita, ori când schimb rezerva de toaletă. Dar mă bag la purtat tocuri, chiar și prin casă.
Femeile sunt rele în general. Și spun asta pentru că n-o să vină niciodată David Beckham să-ți spună ție să ieși naibii machiată mereu din casă că altfel nu te primește societatea. Tot niște duamne din astea bine, plătite prost, flămânde după făcut reclamă o să vină și o să se dea exemplele demne de urmat ale Universului.
Vreau ca acest articol să fie un pamflet și să vă aducă zâmbetul pe buze însă vreau să fie și un semnal de alarmă pentru realitatea asta falsă în care suntem din ce în ce mai obligați să trăim. Și o să închei simplu, cu o postare făcută de Huda Kattan, care în sfârșit a lăsat prejudecățile deoparte și a ales să se arate așa cum e ea, fără filtre și fără editări. Și vorba aia, e dita mai patroana la Huda Beauty. 🙂
Nu ai fost rea, ci REAlistă. Cred că toate folosim diferite produse în alt scop față de cel pentru care au fost create. Mama mea folosea ruj pe post de blush (și cred că nu e singura). Și lista mea personală cred că e și mai interesantă, promit să revin cu un articol!
Eu mai folosesc rujul roșu ca anticearcan, functioneaza mereu 😂 dar stii cum e, trebuie sa gadilam societatea
Eu n-am găsit nimic nelalocul lui în relatarea ta! Totul e normal! Mă aşteptam la te miri ce grozăvii! Fată, eşti prea cuminte! M-am gândit la provocarea ta, da’ am zis că nu fac nimic deosebit când nu „mă vede”! Omleta-ruladă îmi iese; nu mă machiez; doar „n” loțiuni, măşti şi creme; da, am găsit: îmi aplic măştile când sunt singură. Şi tot atunci mă pensez şi epilez. Că nu merg tot a doua zi la salon!
[…] și, recunosc, nici eu nu eram pregătită să le dezvălui pe ale mele dacă nu era provocarea Denisei de a scrie despre lucrurile pe care le facem așa, mai pe […]
[…] acestui articol îi aparține Denisei, care ne-a invitat să ne jucăm în scris și să recunoaștem public anumite lucruri pe care le […]