Blog

Gândurile unei zile de marți

Pentru mine ora 9 astăzi e un fel de 16 pentru alții. Ziua mea a început mult prea devreme, ori, mai bine zis, încă aștept să pun geană pe geană și să termin cu bine ziua de luni.

Luni a fost o zi grea, care va avea urmări cu siguranță. Dar nici zilele de dinainte de luni n-au fost prea ușoare, pentru că prevesteau inevitabilul. Ieri dimineață la prima oră bunicul a fost operat. Nimic grav, însă ceva ce trebuia făcut cu mulți ani în urmă. O anestezie generală mai târziu pentru el și aproximativ 30 de atacuri de panică, bocete și griji mai târziu pentru mine, suntem bine amândoi. El fericit că e tratat ca un copil în spital, așa cum mi-a scris în dimineața asta în mesaj. Eu fericită că s-a terminat totul și inima mea a scăpat de gheara ce o rupea în două.

De la atâta oboseală acumulată și instinctul ăla de luptă sau fugi m-a apucat un plâns din ăla de ar scutura orice monstru al zăpezilor, iar acest lucru nu m-a lăsat nicicum să închid ochii azi noapte.

Dimineața, firește, a venit când încă era întuneric, de nici vrăbiuțele nu-și începuseră trilurile. Semn că era vreme de somn. Dar somnul încă n-a venit. Așa că mi-am lipit de oglindă afișul imaginar cu față în reparație, mi-am pus liniile mele de tuș aproape perfecte și am aruncat pe mine prima rochie ca să ies din casă la 6:30 și să mă întâlnesc cu liniștea mea.

Încep totuși să simt cum inima-mi bate mai repede, semn că ar avea nevoie de un mic repaos și poate și de un Sedatif Pc din sertarul cu medicamente; cardioloaga mea a zis să iau la nevoie. Cred cu tărie că acum e nevoia aia. :))

M-am oprit totuși la cafeneaua mea preferată, cu toate cărțoaiele pentru următorul examen după mine. Beau un smoothie care mi-a înghețat dinții, însă a meritat suferința și privesc cum totul e verde. Privesc, din nou, în adevăratul sens al cuvântului, respirând ușurată.

Bulevardul Ștefan cel Mare, Iași

La Tucano am masa mea, care e mereu liberă la orele astea ale dimineții. Aici îmi găsesc adesea și inspirația pentru scris, așa că sunt profund recunoscătoare pentru locul ăsta. Și acum e fix ceea ce am nevoie: muzică bună, priveliște și culori vii care să-mi bucure sufletul (recunosc, aici am scris somnul prima oară).

Culoarea zilei e albastru. Patternul zilei: bulinele. Iar linia melodică, Colors.

Denisa

Câteva cuvinte despre această domniță nu sunt chiar ușor de înșirat pe o foaie goală...Denisa Maria a.k.a future Miss Doc e un mic uragan care, odată pornit, nu poate fi oprit până ce această „comandă” nu este dată chiar de ea. O cunosc de mulți ani ca să îmi permit creionarea unei imagini cât de cât fidele a ei.
Ambițioasă, cu o inimă de dimensiuni normale din punct de vedere anatomic, însă cu un suflet capabil să ofere adăpost și sfaturi multor oameni care au nevoie, Denisa va reuși mereu ceea ce își propune.
Long story short, dați-i Denisei câteva (multe...) perechi de tocuri, pixuri colorate, agende cu nemiluita și pisici, iar ea va cuceri inimile tuturor și culmile strălucitoare cu pasiune și multă muncă atent camuflată sub machiajul de 10! - Ștefana <3

6 comentarii

  1. Sper că ești mai bine acum! Te îmbrățișez tare, tare 🤗 îmi pare rău că nu vii la gală😟 Sănătate multă și bunicului tău!

    1. Și mie îmi pare rău că nu ne întâlnim la gală, dar ne revanșăm cumva! Mulțumim 🤍 suntem bine amândoi

  2. Sănătate bunicului și odihna și „reveneala” ție. După asa o dimineața, sigur ziua se va îmbunătăți considerabil. ❤️🤗

    1. Mulțumim! Sper să se îmbunătățească cu niște somn :))

  3. Pupici dulcici pentru o fetita cu sclipici!
    Doamne ajuta si multa sanatate pentru bunicul!

  4. E o bucurie cand lucrurile se rezolva cu bine. Sigur va fi o zi foarte frumoasa in continuare, spor in tot ce faci! Natura ajuta si ea mult.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *