Pentru mine ora 9 astăzi e un fel de 16 pentru alții. Ziua mea a început mult prea devreme, ori, mai bine zis, încă aștept să pun geană pe geană și să termin cu bine ziua de luni.
Luni a fost o zi grea, care va avea urmări cu siguranță. Dar nici zilele de dinainte de luni n-au fost prea ușoare, pentru că prevesteau inevitabilul. Ieri dimineață la prima oră bunicul a fost operat. Nimic grav, însă ceva ce trebuia făcut cu mulți ani în urmă. O anestezie generală mai târziu pentru el și aproximativ 30 de atacuri de panică, bocete și griji mai târziu pentru mine, suntem bine amândoi. El fericit că e tratat ca un copil în spital, așa cum mi-a scris în dimineața asta în mesaj. Eu fericită că s-a terminat totul și inima mea a scăpat de gheara ce o rupea în două.
De la atâta oboseală acumulată și instinctul ăla de luptă sau fugi m-a apucat un plâns din ăla de ar scutura orice monstru al zăpezilor, iar acest lucru nu m-a lăsat nicicum să închid ochii azi noapte.
Dimineața, firește, a venit când încă era întuneric, de nici vrăbiuțele nu-și începuseră trilurile. Semn că era vreme de somn. Dar somnul încă n-a venit. Așa că mi-am lipit de oglindă afișul imaginar cu față în reparație, mi-am pus liniile mele de tuș aproape perfecte și am aruncat pe mine prima rochie ca să ies din casă la 6:30 și să mă întâlnesc cu liniștea mea.
Încep totuși să simt cum inima-mi bate mai repede, semn că ar avea nevoie de un mic repaos și poate și de un Sedatif Pc din sertarul cu medicamente; cardioloaga mea a zis să iau la nevoie. Cred cu tărie că acum e nevoia aia. :))
M-am oprit totuși la cafeneaua mea preferată, cu toate cărțoaiele pentru următorul examen după mine. Beau un smoothie care mi-a înghețat dinții, însă a meritat suferința și privesc cum totul e verde. Privesc, din nou, în adevăratul sens al cuvântului, respirând ușurată.
La Tucano am masa mea, care e mereu liberă la orele astea ale dimineții. Aici îmi găsesc adesea și inspirația pentru scris, așa că sunt profund recunoscătoare pentru locul ăsta. Și acum e fix ceea ce am nevoie: muzică bună, priveliște și culori vii care să-mi bucure sufletul (recunosc, aici am scris somnul prima oară).
Culoarea zilei e albastru. Patternul zilei: bulinele. Iar linia melodică, Colors.
Sper că ești mai bine acum! Te îmbrățișez tare, tare 🤗 îmi pare rău că nu vii la gală😟 Sănătate multă și bunicului tău!
Și mie îmi pare rău că nu ne întâlnim la gală, dar ne revanșăm cumva! Mulțumim 🤍 suntem bine amândoi
Sănătate bunicului și odihna și „reveneala” ție. După asa o dimineața, sigur ziua se va îmbunătăți considerabil. ❤️🤗
Mulțumim! Sper să se îmbunătățească cu niște somn :))
Pupici dulcici pentru o fetita cu sclipici!
Doamne ajuta si multa sanatate pentru bunicul!
E o bucurie cand lucrurile se rezolva cu bine. Sigur va fi o zi foarte frumoasa in continuare, spor in tot ce faci! Natura ajuta si ea mult.