SuperBlog

În casă miroase a trezire și a cafea

Nu știu să spun care dulap e mai încărcat: cel în care țin cafea sau cel în care îmi țin ceaiurile. Cert este că în fiecare dimineață a săptămânii mă delectez cu un miros. Un miros de trezire, care diferă doar ca intensitate a aromei. Ce ceai să fie azi? De zmeură? De măceșe? Poate o combinație de tihnă și tei? Sau să fie mirosul de cafea proaspăt prăjită care umple toată casa?

Mi-a plăcut întodeauna cafeaua. Ori mai bine zis, mirosul de cafea, care are ceva aparte. De el m-am îndrăgostit când am plecat prima oară în Turcia, acum mulți ani, și am simțit mirosul cafelei la nisip. Ce aromă, ce culoare, ce caimac…și ce dureri de inimă!!! De obicei prefer să beau cafea acasă pentru că știu exact cum s-o proporționez. Am învățat să pun din ochi cafea, zahăr și știu exact punctul în care să iau ibricul de pe foc. Pentru că da, cafeaua cea mai bună se face la ibric! Că nisip n-am, încă.

Iar suflul meu sistolic apreciază chiar și mirosul, uneori atât de tare, că mai crește cu vreo 20 de bătăi și pulsul inimii mele. Să se bucure fiecare sistem de aromele îmbietoare.

Rutina de dimineață

Eu n-am o rutină specifică dimineața. Singura rutină știută este că deschid ochii cu 4 minute înainte să sune alarma și aștept, uitându-mă la tavan, s-o opresc. Și apoi urmează un joc de învârtire prin casă, unde-i halatu’, unde-s papucii, unde-i sacoșica din pânză în care îmi pun echipamentul. Și când mă liniștesc, scot o măscuță nouă din cutie, torn cafea în termosul meu cu mesaj motivațional și pornesc la drum, la 6:10 in ză morning.

Know when to give up and have wine. În cazul în care nu suspectați care-i citatul de pe termos. Trebuie să ne știm prioritățile în viață. 😀

Organizarea din timpul săptămânii

Săptămâna începe și se termină foarte agitat. Fiind un program încărcat la facultate, uneori îmi amintesc în mijlocul zilei că nu m-am hidratat. Nu de alta, dar atunci simt că genunchii mi se cam îndepărtează unul de altul. Iar de o bună perioadă de vreme mi-am pregătit ibricul cu cafea boabe, proaspăt măcinate, ca dimineață la 5:30 doar să-l încălzesc. Și să-l torn apoi în termosul meu drăguț care-mi încape perfect în buzunarul de la halat. Iar de când am trecut pe cafea de specialitate, bucătăria mea s-a transformat și într-un mic laborator de cafeluță. Cum balanța se înclină mai mult către ceai, iar el vine în plicuri…râșniță ioc. Așa că am improvizat și am folosit smoothie makerul pentru că în viața asta de român m-a învățat mereu să improvizez. Știți voi, drop the mic, cafea măcinată edișăn.

În timpul săptămânii petrec majoritatea timpului în spital, iar organizarea constă în stai trează și urmărește corect orarul. :)) Se întâmplă uneori să mai și dorm pe mine, iar atunci apare Captain Etolia din termos și salvează situația.

Iar dacă rămân fără provizii în termos, atunci fug la un magazin de cafea de lângă facultate, un loc unde se aduc boabe din toată lumea. Dar bineînțeles, acolo cer ceva decofeinizat, pentru că vreau să fiu semi-doctor-student la clinica de Cardio, nu pacient. :)) Și atunci când mă întorc acasă deja e târziu, așa că nu fac decât să mă bucur de mirosul genial înainte de culcare, când iar pregătesc ibricul pentru a doua zi.

Cafea cu spor în weekend

Aici lucrurile se schimbă. Weekend, relaxare, cum se poate, printre paginile tratatului de chirurgie sau între aspirator și mop. N-am fost niciodată fata cu agenda, însă mai am câteva plannere pe care le vizualizez în gând și apoi planific așa ușor totul. Și cum ceasul biologic nu mai sună la 5:20 în weekenduri, ci în jur de 6:30, îmi permit să întârzii și cu mirosul de trezire în casă.

Așa că prefer să-mi termin întâi treburile casnice. Ca apoi să mă așez în proaspăt mopat prin casă, cu ceașca mea de cafea pe care scrie write your own story și-mi fac planul de bătaie al zilei. Pregătesc biroul, întind toate cărțanele și mă apuc de schematizat totul, cu entuziasm. Și cu gândul că într-o zi, în câțiva ani, o să le folosesc ca să învăț alți studenți acele materii. 🙂

Tot în weekend începe și o luptă gravă între mine și pisică, pentru că nu avem loc una de alta. Ea crede că e interesantă cafeaua și tot încearcă să o deguste, eu o implor să-și bea apa liniștită, ca să avem amândouă trai bun. Nu de alta, dar pune boticul pe cafea, pardon, lăbuța, că e o doamnă care ia cu lăbuța din cană. Și dacă o face, se transformă într-o artistă nebunatică iubitoare de mutat covoarele din casă. Însă mirosul de cafea ne trezește pe amândouă. Doar că încă nu ne-o face nimeni, așa că n-avem parte de el dimineața. 😀

Ziua bună nu se cunoaște de dimineața, că la mine e mereu noapte încă atunci când plec din casă. Însă ziua începe cu adevărat să se simtă bună când mirosul de trezire te izbește. Și-i în ibric, în capsule, în boabele care așteaptă să fie proaspăt măcinate chiar la tine acasă.

Acest articol a fost scris pentru proba cu numărul 7 din cadrul competiției SuperBlog.

Denisa

Câteva cuvinte despre această domniță nu sunt chiar ușor de înșirat pe o foaie goală...Denisa Maria a.k.a future Miss Doc e un mic uragan care, odată pornit, nu poate fi oprit până ce această „comandă” nu este dată chiar de ea. O cunosc de mulți ani ca să îmi permit creionarea unei imagini cât de cât fidele a ei.
Ambițioasă, cu o inimă de dimensiuni normale din punct de vedere anatomic, însă cu un suflet capabil să ofere adăpost și sfaturi multor oameni care au nevoie, Denisa va reuși mereu ceea ce își propune.
Long story short, dați-i Denisei câteva (multe...) perechi de tocuri, pixuri colorate, agende cu nemiluita și pisici, iar ea va cuceri inimile tuturor și culmile strălucitoare cu pasiune și multă muncă atent camuflată sub machiajul de 10! - Ștefana <3

1 comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.