Guest Post

Scrisoare către Moș Crăciun (XIX)

Dragă Moș Crăciun!

De prea multă vreme nu ți-am mai scris o scrisoare ”pe bune”. Din vremea copilăriei și a nămeților cât gardul. Au trecut atâția ani, încât mi se pare o veșnicie. Dar dacă spun asta, înseamnă că am o vârstă pe măsura veșniciei. (?!?). Ei, lasă, nu asta e important.

Important este că m-am hotărât să îți scriu. Bine, acum urmează momentul (sau testul ?!?) sincerității: nu sunt convinsă sută la sută că ți-aș fi scris din proprie inițiativă. Adevărul este, că m-a convins invitația onorantă a Denisei de a scrie pentru aniversarea de 10 ani a blogului său. Să îi mulțumesc și să îi spun ”La mulți ani inspirați” pare puțin, dar este cel mai sincer și din inimă mod de exprimare.

Scrisoarea

Așadar, mi-am luat inima în dinți și m-am așezat la tastatură. Da, de data aceasta nu îți mai scriu ca pe vremuri cu scrisul meu caligrafic. Cu literele acelea rotunde și frumos aliniate pentru care primeam nota 9 plus de la învățătoare, pentru a nu mă ”lenevi”. Acum îți scriu de la tastatură, dar știu că nu îți este străină nici ție noua tehnologie.
Doar păcerea de a citi scrisorile și a împlini dorințe este aceeași. Iar de data aceasta, Denisa a promis să aducă scrisorile chiar la tine acasă în Laponia, înainte (sper!) să pornești în călătoria ta de Crăciun. Prin urmare, nu voi fi nevoită ca în copilărie: să păturesc frumos scrisoarea, să o așez lângă cana cu lapte și bănuții strânși la colindat.

Amintiri, amintiri

Apropo de asta, nu luai niciodată banii iar asta mă făcea să cred că nu am făcut ceva cum trebuia. Și niciodată nu am avut curajul să te întreb de ce… Tremuram toată în fața ta, în timp ce îți recitam poezii, cântam și îți arătam carnetul de note. Îți amintești de mine, cel mai emotiv copil din lume, atunci când reușeai să ajungi la noi, înainte să adormim?
Anii au trecut, nici nu știu când, și a venit rândul copiilor să-ți scrie. Eu mi-am văzut de treburile de oameni mari. I-am învățat însă la rândul meu, cum să procedeze ca dorințele lor să ajungă la tine. Le-am povestit despre vizitele tale și despre bunătatea ta, despre credința pe care trebuie să o aibă în tine și în Crăciun.

Cred în tine, Moșule

Dar asta nu înseamnă că eu te-am uitat sau că m-am îndepărtat de credința în tine. Chiar dacă nu ți-am mai scris. credința a rămas undeva într-un colț al inimii mele. Prin calea (secretă) a gândurilor, ți-am transmis mereu semnale cu ajutorul cărora îți ceream ajutorul. Și nu știu cum, dar aproape de fiecare dată te-ai sincronizat perfect.

Uneori, mi-ai răspuns întrebărilor, mi-ai lăsat cadouri pe care mi le doream, dar la care nici nu speram să le primesc. Alteori, m-ai lăsat fără cadouri, ca și cum nu aș fi existat sau, de parcă primeam o lecție de copil rău. Deși, am fost mereu cuminte, jur! Copil sau om mare. Doar greșeli am mai făcut, dar cine nu greșește?

Încă o minune

Anul acesta, când m-am așezat să îți scriu scrisoarea – nu prea comod căci nu prea aveam condiții în momentul în care m-a lovit inspirația, am înțeles că lucrurile s-au întâmplat de fapt cu un scop. Sau, poate ar fi mai potrivit să spun că planetele s-au aliniat – știi tu ceva?- astfel încât era timpul, dar și absolut necesar să îți scriu.
Mi-ai trimis drept mesageri, oameni pe care chiar dacă nu-i cunosc, au deschis noi drumuri către convingerea în prieteni și prietenie. Drumuri care, sincer îți recunosc, se cam înfundaseră. Deh, tu știi cel mai bine cum este lupta între bine și rău.

Prieteni & prietenii

Primul prieten, m-a ajutat să îți înțeleg mai bine misiunea pe pământ. Pentru că, în necunoașterea mea, doar credeam în tine și în minunea Crăciunului. Dar prietenul meu, care știa că iubesc Crăciunul, cărțile și cred în tine Moș Crăciun, mi-a făcut un cadou extraordinar. Mi-a dăruit cartea scrisă de el, din care am aflat lucruri pe care nu le știam despre tine și fratele tău, Moș Gheară. Așa trebuia să se întâmple, iar acum sunt convinsă că a fost și mâna ta.

Cum aș putea crede altfel dacă la scurt timp după ce am citit cartea, copleșită de emoție și încărcată de toate sentimentele legate de dragostea pentru copii, a venit al doilea semnal. Cel de-al doilea prieten care mi-a oferit ocazia să îți scriu scrisoarea.
La început, nu am înțeles și nu am știut în ce cheie să interpretez cele întâmplate, motiv pentru care am mai așteptat o vreme. Și tot gândindu -mă cum să concep scrisoarea care vine către tine după atâția ani, totul s-a limpezit. Îmi era atât de clar: trebuia doar să văd cum pluteau gândurile și să le așez într-o ordine mai…firească.

Daruri

Acum știu de ce trebuie să-ți scriu și ce să îți cer, pentru că tu împlinești dorințe și ar fi nefiresc să nu-ți cer ceva. O, Moșule Bun, aș vrea să le dăruiești prietenilor mei, ceea ce au ei nevoie. Pentru că eu nu aș ști ce să le dăruiesc, în afară de mulțumirile mele și de prețuirea mea pentru ei ca oameni și pentru prietena lor.
Aș vrea să îți mai cer ceva și pentru mine, Moșule: ai putea să mi-l aduci puțin pe tata? Doar atât cât să-i spun că îl iubesc. A plecat atât de repede, încât nu i-am spus-o niciodată.

Dorințe

Știu că nu ești peștișorul de aur ca să împlinești trei dorințe, dar ești bun și îngăduitor. De aceea, îndrăznesc și a treia dorință. Ai putea să-mi aduci, te rog, un Crăciun ca al copilăriei mele? Unul dintre acelea în care ajungeai cu sania trasă de cai (nu ți-am văzut niciodată renii!) prin nămeții de zăpadă.
O fărâmă din farmecul Crăciunului în care colindele răsunau pe ulițele satelor prin care ne tot mutam. Cu toate tradițiile și cu nerăbdarea de copil care te aștepta cu nasul lipit de geamurile cu flori de gheață. Sau, măcar unul al copilăriei copiilor mei. Dă-mi putere să le fac bucurii și să le pot oferi daruri ca iubirea, sănătatea și bunătatea.

În încheiere

Închei aici scrisoarea Moșule, căci știu cât de prețios este timpul. Îți mulțumesc pentru fiecare Crăciun, pentru fiecare dar și pentru fiecare gând!

Mulțumesc Denisa pentru oportunitatea de a fi oaspetele tău! La mulți ani cu bucurie! Cu drag, MM.

Pe Unique by MM veți găsi povești scrise din suflet pentru oameni.

Denisa

Câteva cuvinte despre această domniță nu sunt chiar ușor de înșirat pe o foaie goală...Denisa Maria a.k.a future Miss Doc e un mic uragan care, odată pornit, nu poate fi oprit până ce această „comandă” nu este dată chiar de ea. O cunosc de mulți ani ca să îmi permit creionarea unei imagini cât de cât fidele a ei.
Ambițioasă, cu o inimă de dimensiuni normale din punct de vedere anatomic, însă cu un suflet capabil să ofere adăpost și sfaturi multor oameni care au nevoie, Denisa va reuși mereu ceea ce își propune.
Long story short, dați-i Denisei câteva (multe...) perechi de tocuri, pixuri colorate, agende cu nemiluita și pisici, iar ea va cuceri inimile tuturor și culmile strălucitoare cu pasiune și multă muncă atent camuflată sub machiajul de 10! - Ștefana <3

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.