Scrisoare pentru Moș Crăciun (IX)

Mona…nescrisa noastră minunată. Un contrast frumos între un suflet sensibil și puternic deopotrivă. O rază de soare cu iz de vin bun, direct din inima Franței. ❤️

Dragă Moș Crăciun,

Ce blând sunt împletite aceste cuvinte! Le scrii și ceva în tine vibrează. O amintire, o imagine fugară, un miros dulce, o mângâiere. Toate astea, și multe altele, îți foșnesc în suflet și îți pun un nod de emoție în gât.

Însă, ca oameni mari ce suntem, nu permitem să se vadă nimic la suprafață. Ne înghițim bucuria și ne ascundem emoția, la fel cum făceam cu ambalajele de bomboane de pe pomul de Crăciun, golite de bunătățile din interior, dar pe care le lăsam să atârne în continuare printre alte podoabe.

Oamenii mari nu mai cred în Moș Crăciun.

Oamenii mari nu mai fură bomboane de ciocolată.

Oamenilor mari nu le mai foșnește sufletul a încântare.

Oamenii mari aleg culorile bradului. Îl îmbracă în nuanțe și tonuri și bucuria le e încâlcită ca instalația de luminițe albe. Nimănui nu-i mai place roșul.

Oamenii mari dau atenție mare la lucruri prea mici.

Oamenii mari sunt prea mari.

Dar când te văd pe tine, Moșule, oamenii mari zâmbesc. Ești singurul care a rămas la fel pentru toată lumea. Gras, roșu și vesel. Cu o Coca-Cola în mână pentru oamenii mari, că așa sunt ei le place să ia totul în zeflemea și cu toată copilăria în sac pentru cei mici.

Dragă Moș Crăciun, mie îmi ești tare drag. Așa cum ești sau nu ești deloc. Așa cum îmi amintesc că mi-ai fost și cum ai devenit pentru copiii mei. Și singurul lucru pe care vreau să te rog este să nu mă lași uit. Să nu mai uit!

Când eram copil te-am rugat să mă faci mare, dar nu am știut că voi uita că am fost mică.

Te rog, dacă vei citi această scrisoare să îmi dai în dar amintirea, emoția, foșnetul sufletului.

Dă-mi obraz udat de râs.

Dă-mi gura plină de dulce. În vorbă și în glas.

Dă-mi fulgi din care să fac oameni de zăpadă și inimă care să le plângă de milă că le e frig.

Dă-mi în dar harul de a da mai departe, iubire, bunătate, speranță.

Dă-mi lucruri mici care să îmi facă bucuria mare.

Dă-mi ambalaje de bomboane golite de mâini pline de copilărie.

Dă-mi lapte cald și povești înainte de somn.

Dă-mi alfabetul viselor împlinite.

Dă-mi curajul să le scriu.

Te rog, dragă Moș Crăciun, lasă-mă să fiu un om mare mai mic!

Cu drag,

Eu