Guest Post

Scrisoare pentru Moș Crăciun (VII)

Pe Roxana Trandafir o urmăresc cu drag de mult timp în online, în postările ei zilnice și pe blog. Are o familie minunată, un motănel alintat și emană mereu o energie bună.

E linişte în jur, nicio suflare, nicio mişcare, niciun sunet, toată lumea doarme. Înainte să am curajul să aprind veioza mai privesc în odaie. Lumina ambientală o făcea să pară o odaie de basm. Mereu am visat la camera mea de poveste, iar Crăciunul îmi aduce an de an această bucurie.

Mă aşez fără zgomot la birou, să nu deranjez magia şi să nu trezesc pe nimeni. Aprind veioza şi lumina ei străluceşte contrastând cu umbra mea asupra hârtiei pe care vreau a scrie o scrisoare către Moş Crăciun. Când apuc timid stiloul mă învăluie o vrajă şi toate barierele minţii se spulberă într-o clipită.

Sursa foto: Pinterest

Dragă Moş Crăciun,

îţi mulţumesc că m-ai lăsat să cred până azi în tine. Să mă bucur de tot ce înseamnă copilărie, de zăpadă şi de lucrurile simple. Să nu uit că poveştile ne fac ceea ce suntem şi că, deşi azi nu mai sunt o copilă, încă am nevoie de ele.

Pentru mine nu-ţi mai cer nimic, îţi cer mai multe, însă pentru copilul meu şi pentru toţi copiii lumii.

Te rog să-i ajuţi să îşi păstreze inocența, să nu-şi corupă inimile cu nimic din ce i-ar putea îndepărta de poveste.

Fă-i să se bucure, nu de valoarea materială şi de cantitatea cadourilor de sub brad, ci de însemnătatea lor sufletească.

Învaţă-i să dăruiască necondiţionat iubire.

Să se reîntoarcă la natura şi să se bucure de tărâmul zăpezilor, căci tărâm ca acesta altul nu mai este.

Dă-le puterea să păstreze principii solide.

Şi fă-i să zâmbească şi atunci când le e greu.

Ajută-i să devină oameni mari, dar ramânând veşnic copii.

Mă mâhnesc sărbătorile acestea triste, în goană după cadouri din ce în ce mai scumpe şi după petrecerile din târgurile de Crăciun. Nici cadourile, nici serbările nu se compară cu confortul unei case in care miroasă a cozonac, a portocală şi a brad şi în care, cea mai mare căldură e căldura unei sincere îmbrăţişări.

Aşadar, Moşule dragă, te rog ajută-i pe copilul meu şi pe toţi copiii lumii să rămână veşnic copii.

Recitesc cu emoţie cuvintele mele, aşez stiloul la locul lui, pun scrisoarea în plic şi o lipesc cu grijă, apoi o duc la fereastră, de acolo o va lua Moşul, apoi închid veioza şi în jur se răspândesc din nou doar luminiţele ambientale ale bradului ce rămâne străjerul odăii de basm.

Denisa

Autoare. Vindecătoare prin cuvinte. Om

1 comentariu

  1. Iti multumesc din suflet pentru aceasta ocazie. A fost o reala placere sa scriu aceste randuri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *