Dragă Moș Crăciun,
Sunt Alexandru Dumitru Manoiu. Știu nu ți-am mai scris de mult. Nu știu daca îți mai aduci aminte de mine. Dacă nu îți mai aduci aminte de mine, sunt băiețelul din Râmnicu Vâlcea căruia acum 25 de ani i-ai adus între cadouri și o șampanie de copii cu Tom și Jerry pe sticlă, și care plângea de 31 decembrie 1996 pe patul de spital că îi era teamă să nu îi iei sticla înapoi. Știu, eram copil și tocmai ce trecusem printr-o operație de apendicită.
De atunci am crescut. Mai am o lună și fac 31 de ani. Știu, sunt un om mare care încă e copil. Atunci când mi-ai adus șampania aceea eram în ultimul an de grădiniță. Acum sunt domnul inginer cu multe tentative de a fi un blogger și nu un om cu blog.
Hai să îți mai povestesc puțin despre mine. Când mi-ai adus sticla de șampanie aveam aproape 7 ani. Deși eram în ultimul an de grădiniță, ai mei mă consideraseră prea scund penru a merge la școală. În clasele I-IV am fost la Colegiul Mircea cel Bătrân, cu o tentativă de o saptămână la școala Waldorf.
În clasa a V-a m-am mutat la Colegiul Alexandru Lahovary. Puțin cam greu, dar mi-a fost bună perioada aceasta. Aici pot spune că mi-am găsit și prima iubire, deși la momentul respectiv nici eu și nici ea nu știam ce ne va rezerva viața. Mi-a fost colegă doar un an de zile, apoi s-a mutat în Italia la tatăl ei și am ținut legătura prin scrisori și prin telefoana vreun an. Nu știu de ce s-au tăiat legăturile noastre, însă de atunci iubirea mea pentru ea a crescut din ce în ce mai mult. După capacitatea din clasa a VIII-a (azi Evaluarea Națională), am fost repartizat la colegiul Tehnic Energetic. Iar după terminarea liceului am intrat la Politehnică în București.
Cu blogul am cochetat de pe la finalul clasei a zecea, apoi m-am mutat pe platforma wordpress in 2010. Apoi de prin 2014 încerc să am domeniul meu, însă nu prea reușesc să fac treabă bună.
Nici eu nu știu de când nu ți-am mai scris o scrisoare. Și nici nu mai știu cum să îți scriu. Acum sunt mare, sunt angajat și deci pot să îmi iau cam orice cadou vreau. Știu că te-am supărat cu ce am spus mai devreme, însă știu că în modul ăsta te scutesc de încă un cadou, și îți dau timp să te ocupi de alți copii, cu adevărat copii.
Știu că luna asta din an ești foarte ocupat și foarte solicitat și primești multe scrisori și cereri de cadouri pe ultima sută de metri. Azi nu îți scriu ca să îți cer un cadou. Când ai să citești această scrisoare, eu deja îmi voi fi luat cadoul de Moș Nicolae și de Moș Crăciun. Și când ai să treci tu, deja am să-l și folosesc. Azi îți scriu ca să îți mulțumesc pentru că încă exiști în viața noastră și în viețile multor copii. Îți mulțumesc pentru că tu, împreună cu Sfantul Nicolae, existați și aduceți o scânteie de lumină și de speranță în viața copiilor.
Totuși, singura mea dorință de anul acesta este să îmi aduci inspirația pe care nu o mai găsesc. Știu că acum vreo 10 ani aveam inspirație si dorința să scriu cât mai multe articole, însă m-am schimbat. Mi-am dorit să am locul meu special, blogul meu, locul în care să fiu eu proprietar. Am crezut că o să fie mai bine. Însă m-am înșelat. Inspirația s-a dus, dorința a plecat și ea în țările calde. Sper că o să fie bine.
