Raluca, de la E un mic secret, are la ea pe blog multe subiecte faine abordate: de la texte, la versuri, la subiecte legate de relații ori parenting. E un blog cu de toate, adunate frumos și puse cap la cap. Merită să aruncați un ochi.
Nu îmi mai aduc aminte dacă i-am scris vreo scrisoare lui Moș Crăciun în copilărie, e foarte posibil să o fi făcut, dar nu mai știu cu exactitate. Nu-mi mai amintesc momentele în care am luat o foaie pe care să o fi umplut cu dorințe despre jucării și acadele. Ce știu cu siguranță este că purtam dialoguri lungi cu el în mintea mea în perioada de dinaintea sosirii sale mult așteptate.
I-am cerut mamei mele într-un an, chiar să îmi facă o lenjerie de pat cu Moș Crăciun iar ea s-a conformat. A cumpărat materialul, l-a cusut cu mâna ei, iar eu am petrecut ore în șir contemplând imaginile și visând la noaptea magică de Crăciun.
Ce știam tot timpul era că, și cu scrisoare și fără, Moșul o să vină negreșit și o să-mi aducă ceea ce mi-am dorit și multe altele în plus. Într-un an am tânjit la un iepuraș micuț din lână cu față de cauciuc, zărit cu vreo lună mai înainte în vitrina librăriei. Mama mi-a zis că nu mi-l poate cumpăra dar că poate mi-l va aduce Moș Crăciun dacă, desigur, voi fi cuminte până atunci.
Săracul Moș, chiar mi l-a adus și era un iepure mai mare decât cel inițial, era alb și vesel și l-am botezat Codiță. Dar câte nu mi-a mai adus Moș Crăciun în anii fericiți ai copilăriei și pe toate le-a îndulcit cu portocale, dulciuri și figurine delicioase, iar după el a lăsat amintiri neprețuite capturate în fotografii vechi.
Anii au trecut în grabă și acum m-am trezit că trebuie iar să învăț să-i scriu scrisori lui Moș Crăciun și de data asta nu pentru mine, ci pentru fetița mea care, la 3 ani și jumătate, trăiește cu adevărat magia sărbătorilor și este fascinată de misterul lui Moș Crăciun. Pe lista ei de dorințe se numără cărți de colorat, creioane și rochii de prințesă.
Dacă aș mai scrie și eu una chiar acum, ei bine dorințele mele ar fi foarte diferite de cele din copilărie. Nu mi-aș mai dori păpuși, dulciuri și nici haine. Aș avea cereri mult mai mari și mai greu de îndeplinit – dar știu că nimic nu este imposibil pentru Moșul, care împlinește atât de multe dorințe și alină atâtea suflete. Azi am făcut o încercare stângace de a-i scrie. M-am simțit emoționată ca în copilărie, iar sufletul mi s-a umplut de speranță. Iată scrisoarea mea de anul aceasta pentru el.
Dragă Moș Crăciun,
Aș vrea mai întâi să-ți mulțumesc pentru toate lucrurile bune pe care mi le-ai trimis deja, știu că ai măcar un mic aport în tot ceea ce s-a întâmplat bun în viața mea anul ăsta – sunt sigură că mi-ai pus tu o vorbă bună undeva mai sus. Printre lucrurile cele mai importante, îți mulțumesc pentru fetița mea, pentru familie, pentru prieteni, pentru adăpost și pentru că nu ne lipsește nimic.
Știi foarte bine că anul trecut mi-am pus dorințe care nu s-au adeverit pentru că tot ce a venit a fost încă mai bun decât îmi puteam eu imagina pe atunci. Astăzi încerc să îți scriu și dacă ar fi să îți mai cer ceva, în caz că nu m-am făcut mult prea mare pentru asta, te-aș ruga frumos să ne dai tuturor sănătate, înțelepciune și echilibru.
Să ne dai puterea de a fi recunoscători, capacitatea de a fi deschiși, dorința de a fi mai buni și responsabilitatea de a ne îmbunătăți continuu.
Te rog să pui frumusețe și apreciere în ochii noștri pentru a ne putea bucura de viață mai mult și a trăi la maximum toate zilele care ne sunt oferite.
Te rog să ne dai un strop de curaj pentru a ne urma visurile și un strop mic de nebunie pentru a face lucrul acela îndrăzneț care ne face inima să tresară și despre care toată lumea ne-a spus că nu ar trebui să-l facem.
Și în final, te rog să ne dai un pic de bunătătate. Zilele aglomerate și grijile ne-au întristat, ne-au făcut să nu mai zâmbim atât de des, să ne uităm într-o parte când altcineva suferă și chiar să ne ignorăm sau să ne alimentăm propriile suferințe. Dă-ne un strop de empatie și iubire pentru ceilalți, dar și pentru noi.
Oprește-ne, Moșule, din fuga asta din nu știm nici noi exact după ce și ajută-ne să ne bucurăm mai mult de viețile noastre, de familiile noastre, de momentul prezent și de fericirea fiecărei clipe. Îmi doresc să ne bucurăm din nou pentru portocale și pentru fulgii fragili de zăpadă căzuți atât de rar, să ne pupăm mai des copiii în loc să îi certăm și să ne sunăm mai des părinții și bunicii.
Îți mulțumesc, Moșule, că încă îmi mai accepți scrisorile și sper că nu ți-am cerut prea multe.
Cu drag,
Raluca, mama Deliei.
Frumoasa postare, big like 😉