Serii de pe Netflix care m-au amuțit

De când a apărut marea platformă Netflix, cred că lucrurile au început să se așeze. Dintr-o dată nu mai era nevoie să intri pe site-uri cu o grămadă de anunțuri ca să vezi un film. Sau un serial. Au început să apară unul câte unul pe Netflix, iar tot ce aveai de făcut era să te abonezi.
Încă de pe vremea când au apărut la tv CSI, ori Criminal Minds am știut că mă pasionează subiectul crime & investigation. A fost mereu ceva care să te țină în priză, cu personaje bine alese, care să te țină în suspans. Și mereu m-am gândit că unele lucruri se pot întâmpla doar în filme sau seriale. Până am descoperit pe Netflix câteva serii care mi-au demonstrat faptul că viața bate filmul de fiecare dată.

Astăzi o să vă spun despre câteva serii pe care le-am văzut eu pe Netflix. Le numesc serii pentru că unele au doar două-trei episoade, deci sunt mai mult documentare pe episoade. Nu e un top neapărat, ci mai degrabă o listă cu serii care, până la finalul lor, o să-ți răstălmăcească mintea.

Vreau să vă mai spun și faptul că nu-mi aleg seriile după faimă. Nu-mi place să mă uit la chestii la care se uită toată planeta – aviz Casa de Papel sau Squid Games. De obicei, dacă mă rupe curiozitatea, aștept să treacă isteria de pe planetă, ca să mă pot uita și eu liniștită. Nu citesc nici recomandări, eventual urmăresc trailerul și, dacă îmi place, apăs play.

Mărturii decisive (The Confession Tapes)

Seria asta a apărut pe Netflix în 2019. Fix atunci m-am și uitat la ea și mi se părea okish, interesantă, mindfuck dar nu așa îngrozitoare. Sunt două sezoane, primul are 7 episoade, al doilea 4. Îmi place că sunt episoade individuale, nu o serie din aia lălăită pe unnsingur subiect.

În serial sunt aduse inclusiv imagini și înregistrări audio din anchetele adevărate, care dau un aer și mai real cazurilor. Pentru că, în unele episoade, chiar te gândești că ăla e doar un scenariu.

Mindhunter pe Netflix

Unii oameni spun că Mindhunter ar fi o serie care continuă The Confession Tapes. Mie mi se pare că nu prea au legătură. Aici se pune mai mult accentul pe investigatori, și e o serie cu episoade care se leagă între ele, în jurul unor condamnați.

Sunt două seoane și aici, unul de 10 și unul de 9 episoade, care îi înfățișează pe detectivii Bill și Holden în acțiune. Acesta chiar mi se pare decent ca acțiune. E de speriat orice lucru morbid trece prin capul omului, însă, din acest punct de vedere, serialul e chiar smooth.

Locul crimei: dispariția de la Cecil Hotel

Această miniserie de pe Netflix are doar patru episoade. Episoadele sunt pline de adrenalină, mai ales după ce ies la iveală înregistrările din lift. Cecil Hotel era cândva un loc opulent, care s-a transformat dramatic după dispariția celei care a fost Elisa Ham. Fiind o persoaană care postează mult pe rețelele de socializare, anchetatorii caută să vadă dacă nu cumva lasă în online o pistă care să-i ghideze.

Mistere neelucidate (Unsolved Mysteries)

Nici nu știu ce să vă spun despre acest serial. E copleșitor, de-a dreptul. Are tot episoade individuale, însă lucrurile devin mai mindblowing, cu cât realizezi cât de aproape, temporal, de tine, s-au întâmplat toate.

Iar partea cu adevărat copleșitoare e faptul că la finalul fiecărui episod apare un ecran negru pe care scrie dacă știți detalii despre caz, vă rugăm sunați la numărul, ori intrați pe siteul acesta sau anunțați autoritățile. Toate, dar absolut toate cazurile prezentate aici fac parte dintr-o serie de dosare care nu au fost clasate încă. Și când te gândești că un răpitor ai anilor 80-90 încă e liber undeva în lume…te gândești dacă a tăcut în toată această perioadă. Sau doar a rămas neobservat și și-a văzut în continuare de treabă.

Sunt un ucigaș (I am a killer)

Acest serial a fost lansat de Netflix în anul 2020. În total are 20 de episoade, așezate câte 10, în 2 sezoane. Este o serie puțin mai mare, făcută în unele închisori mari din lume.

Toți condamnații care apar sunt oameni care ori au primit direct pedeapsa cu moartea, ori au primit mai multe capete de acuzare care să-i țină în pușcărie pe viață.

Unii dintre ei încă își așteaptă, după 10 ani sau mai bine, rândul pe scaunul electric. Unii dintre ei nici nu mai au dreptul la vreun apel. Însă fiecare condamnat are o poveste de spus. Poveste care poate veni cu scenarii în contradictoriu între inculpați și investigatori, ori chiar familie. E un serial interesant, care combină crimele cu o parte foarte fină a psihologiei.

Jos labele de pe pisici (Don’t fuck with cats)

Poate vă întrebați de câte episoade dintr-un serial e nevoie ca acesta să-ți ucidă cu întrebări subconștientul. Vă spun eu. Nici măcar un episod întreg nu vă trebuie, ci doar un sfert din primul episod din această miniserie de trei episoade.

Atunci când sistemul are erori – cum vedem și la noi în fiecare zi, oamenii încep să caute dovezi și să își facă singuri dreptatea. Iar în acest serial avem un grup de activiști pentru protejarea animalelor, care, găsesc online scene tulburătoare cu un bărbat care maltratează pisici. Oamenii încep să observe detalii din filmulețele postate, încep să adune dovezi și posibili suspecți, în speranța că îi va asculta cineva.

Sunt ascultați de poliție, însă doar când totul e deja prea târziu. Atenție, e o serie foarte tulburătoare și e cea mai recentă cronologic.

După ce am terminat ultimul episod -chiar în seara asta- m-am gândit la faptul că rău făcătorii, criminalii, psihopații sunt ori undeva departe în istorie, ori doar în filme. Dar, de fapt, ei pot sta chiar în fața noastră.

În loc de încheiere

În lista mea mai am câteva titluri care așteaptă să fie duse la bun sfârșit. Am mai văzut și Cine a ucis-o pe Sara, dar fiind portoricano- braziliano-spaniol, are și părți romance sau dramatice, care nu se încadrau astăzi în lista mea. Merită și el văzut, totuși.

Dacă ceva din listă v-a atras atenția, vă invit să reveniți cu un comentariu după ce îl vizionați. Vreau să aud și părerea voastră. Și dacă vă place ideea, vă mai arăt la ce mă mai uit.

Aveți grijă de voi și de toți cei dragi!