În toată țara aproape le zice mucenici. Asta pentru că se fac cu ocazia sărbătorii 40 de mucenici din data de nouă martie. Eu asociez această sărbătoare și cu ceva mai intim, respectiv ziua bunicului meu. Anul acesta, dragul de el, face 70 de ani. Și pentru că, aproape ca de fiecare dată, ziua lui e în post, deja l-am serbat în avans.
Bineînțeles că pe ai noștri îi iubesc cei mai mult. Cei moldovenești, bineînțeles. Noi le spunem sfinți în zona Moldovei. Nu mi se pare neapărat că sună mai fancy, ci doar așa îi pot asocia eu. Sunt multe rețete pe care le găsești pe net, care mai de care mai pompoase și cu titluri extravagante. Mucenici muntenești, cei mai buni de pe planetă, ori cea mai simplă rețetă din univers. Sau chiar rețete de tipul „îți plouă în gură dacă nu-i faci acum”. Fix ca la teleshopping, doar că pe rețeteală. Pentru că se mănâncă în post, la noi în Moldova, majoritatea sunt fără ou.
Aranjatul ingredientelor la masă
Rețeta e una simplă. Dulce, acrișor și ceva fermecător. Glumesc, să lăsăm fetițele Powerpuff deoparte. Nu-ți trebuie foarte multe ingrediente. O să încep cu decorul, pentru care avem nevoie doar de miere și de miez de nucă măcinat. Eu am crescut cu mucenici care aveau pe ei nucă din abundență și atât, nu cocos, ciocolată sau alte chestii. Mi se pare că fiind o mâncare care se leagă oarecum și de religie, ar trebui să păstrăm o rețetă simplă. Cu siguranță acum 2000 de ani nu aveau raioane cu bombonele colorate și trandafirași din marțipan pentru a decora mucenicii.
Pentru a-i însiropa, avem nevoie de apă, cam 200 ml, 100 g de zahăr, o esență de vanilie și coaja de la o lămâie. Să spălați bine lămâia, pentru a se duce toată ceara de vapor chinezesc de pe coajă.
Aluat de mucenici cu Băneasa
Acum începe partea cea mai frumoasă. Deși trebuia să încep ca un om normal cu ingredientele de aluat, le-am lăsat pe acestea la final. Mie îmi place să-mi pregătesc blatul de lucru de la începutul lucrării. Însă atunci când am toate ingredientele pe masă, vreau deja să mă pun pe lucrat.
Așa că începem direct cu 500 de grame de făină Băneasa, apă călduță, cam 30 ml, o altă esență de vanilie, 60 g de zahăr și tot atâția ml de ulei, 10 g de drojdie uscată și un praf de sare.
Începem așadar direct amestecul magic, care ne va da mucenici pufoși, mari și sățioși. Amestecăm făina, cu zahărul și cu drojdia și apa caldă. Începem să amestecăm aluatul. Indicat ar fi să mergem cap coadă pe clasic: rețetă simplă de mucenici, frământat aluatul la mână. Nu roboței, nu mixere, nu cârlige de învârtit și amețit aluatul. Așa că se iau 10 degete proaspăt spălate și se bagă în bol pentru a frământa ingredientele. Odată ce acestea se omogenizează, adaugăm treptat uleiul, coaja de lămâie și esența de vanilie, iar la final presărăm praful de salină. Ce aveți voi pe acasă: de Turda, de Himalaya, chiar și aia de la Praid e bună.
Mai departe ține puțin de voi și de câtă forță aveți în mâini ca să dați complet pe spate aluatul. Eu spun că merge frământat cam 20 de minute, apoi ai voie 5 minute să iei pauză și să simți cum îți tremură toate încheieturile și articulațiile. Când e gata și el de relaxare, scoateți aluatul într-un alt bol, uns cu ulei, puneți-i în căpșor un prosop curat, să nu-l tragă curentul, și lăsați-l să crească pentru aproape o oră.
Ce facem după ce aluatu-i dublat în volum
Cât s-a relaxat aluatul, sper că și voi v-ați pus niște felii de castraveți pe ochi, să vi-i relaxați puțin. Nu vă faceți griji, nu e ca la cozonac. Vă rog nu vătămați aluatul cu trânteli pe toți pereții bolului. Luați câte o bucată, și rulați-o bine de tot, ca pe un șerpișor. Sau ca pe un melesteu handmade și moale. Când v-a ieșit șerpișorul, așezați-l pe blatul de lucru sub forma literei U; așa o să privească și coada șarpelui la cap și invers. Și în funcție de cum aveți mâinile, două stângi, două drepte, ori potrivite, rulați-l de sus până jos. După ce v-a ieșit împletitura frumoasă, legați-o la capete, ca și cum ați vrea să faceți o brățară din aluat, apoi formați un 8 răsucind mijlocul brățării. Și uite-așa, mucenicu-i gata. Și sfințișorul.
Secretul este relaxarea. Deja v-ați ostenit cu frământatul, cu împletitul. Acum vine momentul să vă relaxați și să dați și mucenicilor timp să re relaxeze la temperatura ambientală, până-i vedeți umflați în pene. De obicei le ia cam un sfert de oră să se obișnuiască cu voi și să mai crească un pic.
Coafat și stilizat mucenici
Când și-au dublat volumul, eu aleg să-i ung cu apă în care dizolv zahăr vanilat, echivalentul oului, dacă vreți să-i faceți de frupt. Să-i zicem cremă SPF mai bine, căci urmează să intre la coacere la 180 de grade, în cuptorul preîncălzit, vreo 25 de minute. Acum nu ne mai relaxăm, pentru că trebuie să fie gata siropul până ies ucenicii de la solar. Îi dăm cu H2O într-o oală, peste care adăugăm zahărul, esența și coaja de lămâie, punem pe foc și amestecăm până se dizolvă zahărul. Știm sigur acum că siropul e gata. Îl lăsăm să se răcorească, ca să meargă apoi turnat puțin câte puțin peste sfințișori. Cât lăsăm siropul să intre bine în mucenici, cam 15 minute, avem timp să ne gândim ce ușor se gătește cu Băneasa și cât de mult contează să ai o făină calitativă atunci când faci aluat. Odată ce privești spre el și spui despre un aluat că a crescut bine, înseamnă că ai ales gustul Băneasa care-ți garantează că toată lumea mai vrea o porție. Chiar și pentru niște mucenici de post.
Savoarea
După însiropare, cu o pensulă ungem mucenicii cu miere, iar apoi nucă din belșug, pentru că toată lumea iubește mucenicii bogați în pufoșenie, gust și abundență de nucă.
Acum nu rămâne decât să punem sfințișorii moldovenești pe o tavă curată și să-i împărțim cu cei dragi. Mai ales eu, cu sărbătoritul meu, tataia.
Acest articol a fost scris pentru proba 1 din cadrul competiției Spring SuperBlog.
[…] Mucenici pentru bunici și pentru toți cei dragi […]