Am vorbit cu Dumnezeu despre tine. Inițial nu i-am dat multe detalii, pentru că totul trebuia să fie un secret. Secretul nostru. Dar devreme, mult prea devreme, l-am făcut părtaș la păcatul meu.
Dragă, Doamne, știu că știi tot. Dar în ultimii ani mi-am ridicat atât de multe ziduri și atât de multe bariere în suflet, încât am senzația că nici Tu nu mai vezi de ele. Mi-am înălțat țepușe la poarta inimii. Mi-am legat-o cu lanțuri ca să mă asigur că nu o mai rănește nimeni. Și apoi, când m-am simțit asigurată, mi-am schimbat viața.
Doamne, e un păcat să iubești? Să simți în tot corpul că e cutremur și se zdruncină toate rănile din trecut? Să te uiți deasupra lor și să vezi cum se cicatrizează, pentru că în sfârșit am înțeles că totul se vindecă doar cu iubire?
Doamne, m-am luptat atât de mult împotriva Ta, și te-am întrebat de atât de multe ori de ce-mi dai atâta suferință, încât n-am mai ținut șirul. Și apoi, am simțit cum m-ai dojenit cu palma Ta protectoare, și mi-ai deschis ochii. L-am văzut, Doamne, și am avut unde de șoc în tot corpul.
Am știut atunci că te-am găsit. Și am știut din prima clipă că nimic n-a mai fost așa, și că nici n-are rost să găsesc vreo comparație. Și din prima clipă mi-a plăcut să te analizez, să te descopăr, să te fac parte din mine.
La prima vedere…
Și de la prima privire de aproape, am simțit-o. Am știut că trebuia să fii tu. Enervant de superficial, îngrozitor de sufletist și pe deasupra și coleric. Când te-am ales pe tine să-mi fii suflet alăturea în rugăciune, am știut că sunt pe drumul cel bun. Și că merită să-mi scot toată fortăreața din inimă. Am simțit că meriți să alung străjerii din suflet și să-ți fac loc cu totul. Să te muți imediat, căci mi-am regăsit căldura sufletului lângă tine.
De la prima vedere mi-am dat seama că ai să fii dificil…și Dumnezeu mi-e martor de câte ori am plâns vorbindu-i iar de tine. Și de fiecare dată m-a dojenit cu palma Lui și mi-a spus să am răbdare, că totul o să fie bine.
Știi…din toate culturile am preluat câte o rugăciune. La noi se spune că cea mai puternică e Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul. Iar mai departe, după asta, mereu am preluat o rugăciune din islam. Doamne, dacă e să fie făcut pentru mine, adu-l din ce în ce mai aproape. Dacă e să nu fie, ia-l, Doamne, la timp, ca să nu mai sufăr. Apoi am așteptat. Și de fiecare dată, mai cu trâmbițe, mai cu calm, te-a adus înapoi. Un pas mai aproape. Pe tine, Toma necredinciosul. Pe tine, gânditorul planetei. Pe tine, păcătosul orgolios.
Dar Doamne, dacă e să fie el paznicul sufletului meu, îl încredințez în mâinile Tale. Dintre toți, Tu-mi știi durerea. Tu-mi știi fricile, și viața, și dorințele. Tu-mi știi puterea de a iubi, și puterea de a ierta. Și tot Tu-mi știi puterea de a urî și de a merge mai departe cu sufletul pustiit. Și, Doamne, dacă L-ai trimis, alungă îndoiala care-i întunecă mintea și curățește-i sufletul în profunzime. Căci Doamne, mi-ai trimis în dar cea mai mare iubire, iubirea care-L cunoaște pe Dumnezeu. Iar prin Tine știu că noi n-o să murim niciodată.
I-am spus lui Dumnezeu despre tine.
Seară de seară, minut după minut. În fiecare rugăciune. Am râs și am plâns deopotrivă. Iar El m-a dojenit cu palma Lui și mi-a spus că totul va fi bine. Că mi Te-a trimis pe tine.
