Cred că măcar o dată în viață ne-am privit în oglindă și ne-am întrebat dacă mai trece cineva prin ce trecem noi. Atât de tare a durut câteodată. Unii văd depresie atunci când se privesc. Alții privesc anxietatea care le cuprinde ființa. Unii văd eșec, alții nu mai văd niciun motiv pentru care să meargă mai departe.
În DEX anxietatea are o definiție mult prea stufoasă. Cred că mai simplu o denumim starea de neliniște care nu lasă un om să respire. Și, de cele mai multe ori, ea se instalează din neant.
Atacuri de panică micuțe nu pot spune că n-am mai avut. Ori palpitații apărute din diverse motive, mai mult sau mai puțin complicate. Dar atunci când te cuprinde anxietatea te ia prin surprindere. Acum ești vesel, plin de viață, îți faci planuri și totul e normal. Însă în următoarea secundă simți cum nu meriți nimic, simți cum goliciunea îți cuprinde sufletul și te face mic, mic. Te faci mic în propria ta minte. Și atunci nu-ți rămân foarte multe variante pe masă. Fie te faci colac în pat și aștepți să treacă, fie bocești până la leșin ca să te eliberezi. Fie o ignori complet, dar această variantă nu prea o recomand.
Ce faci când te cuprinde anxietatea?
De cele mai multe ori debutul ei e unul ciudat. Simți că se întâmplă ceva cu tine dar nu ești complet sigur ce anume. Te ia parcă un gol care urcă și coboară din piept până în stomac. Și-ți taie așa, ușor, din pofta de viață.
Nu ești singur prin asta. Pe planetă, în același moment sunt atât de mulți oameni care trec prin exact același lucru. Deși e greu, încearcă să te consolezi cu acest gând.
Alege să faci ceva ce îți place. Cea mai bună variantă este să nu stai singur cu gândurile tale niciodată. Deși pare varianta cea mai bună. Să-ți și prezint un scenariu. Totul e bine și frumos, dansezi prin casă. Apoi, dintr-o dată, simți cum ți se usucă gura și apoi apare golul acela care se plimbă. Suus, jos. Când îți urcă a treia oară înapoi din stomac în piept, aproape că te doare. Atunci, de obicei, încep să te cuprindă toate gândurile uitate undeva acolo într-un colț al capului. Toate gândurile strânse în ultimii ani.
E destul de greu să controlezi așa ceva, mai ales când te cuprinde prima oară. E sfâșietor de copleșitor. Și nu-ți rămâne decât să tragi aer în piept, să-ți liniștești palpitațiile și să înveți cum să controlezi totul.
Poate nu funcționează toate lucrurile pentru orice persoană. Însă în cele ce urmează an să vă povestesc ce mă ajută pe mine.
Terapia
Știu că o bună parte din oameni nu au încredere în psihoterapie. Sau mai bine spun cred că sunt doar niște bani aruncați pe fereastră pentru un om care te ascultă și-ți dă două sfaturi. La început și eu eram complet sceptică, back in 2018’s. Apoi, pentru că am ajuns într-un punct critic, am dat o șansă. Iar acea șansă, legătura minunată pe care am legat-o cu psihoterapeutul, a fost de mare ajutor.
Dacă vă aflați în aceeași situație și sunteți sceptici, încercați doar să căutați pe cineva cu care pare că puteți rezona. Și mergeți la o ședință. Să vă dați o șansă pe ambele părți. Cu siguranță nu toată lumea e făcută să rezoneze cu terapia. Dar chiar și așa, veți vedea că plecați de acolo mult mai ușori.
Fă ceva ce-ți provoacă plăcere
Dacă nu poți controla gândurile, lasă-le să curgă. Însă nu-ți axa toată energia într-acolo. Caută un film bun. Poate chiar unul pe care l-ai mai văzut, și știi sigur că-ți dă o stare de bine. La început e posibil să nu te prindă, însă pe parcurs o să te liniștească.
Bea un ceai cald. Dacă simți că nu ai nimic în casă care să-ți facă cu ochiul, combină-le pe toate și fă-ți ceaiul tău, ceaiul contra anxietății. Gătește sau comandă mâncarea ta preferată și răsfață-te, aruncându-te în pat și învelindu-te ca o sărmăluță în pătură.
Ține un jurnal
Cred că anxietatea e doar o stare care apare să ne spună că undeva, corpului nostru îi lipsește ceva, cândva. Poate un strop de dragoste, poate puțin respect. Poate, pentru o secundă, ne-am pierdut încrederea în noi. Anxietatea apare când ne simțim pierduți, ori când am pierdut ceva, ceva din noi.
Sacrifică un carnețel și scrie în el ori de câte ori apar aceste stări anxioase. Notează ce simți. Cum te-ai simțit când ai văzut că te cuprinde această stare. Scrie cât durează și cum ai lucrat cu tine pentru a birui această stare. Și, cel mai important, nu te persecuta.
Spune o rugăciune
Fiecare corp are nevoie de doctori pentru a se vindeca. Iar mintea, pe lângă autoeducare, are nevoie și de un doctor pentru suflet. Și dacă e prea mult să ajungi la un preot, ori îți este totuși greu să discuți cu el despre asta, poți oricând să rostești o rugăciune, pentru că Dumnezeu e de gardă în orice clipă pentru sufletul tău.
Am multi prieteni care sufera de anxietate si nu sunt prea sigura ca nu am avut si eu perioade in care am suferit de anxietate si nu mi-am dat seama, insa colacul meu de salvare sunt si au fost mereu pasiunile mele: blogul, muzica, filmele, cartile, plimbarile.
As vrea sa reiau terapia.. ma ajutase cu anxietatea o perioada.. E dificil sa iti faci treburile zilnice cand ai cate un episod anxios 🙁 Si de scrisul in jurnal vreau sa ma reapuc serios, chiar ajuta!!
E greu, e cumplit când treci prin episoade de anxietate. Recomand ăntr-adevăr să nu rămâi singur cu gândurile tale. Să încerci să faci cât mai multe lucruri care îți fac plăcere și mai ales care să te țină ocupat.
As vrea ca oamenii sa nu mai fuga de diagnostic, negarea lui nu duce decat in directia opusa decat cea dorita. Am incercat sa fiu alaturi de persoane cand treceau prin episoade de anxietate și să le asigur că voi fi acolo să le sustin neconditionat.
Eu in continuare nu am incredere in psihoterapeuti, Stiu ca nu fac bine, dar asta sunt. Nu sunt pregatita sa dau banii pe ceva ce nu simt ca e pentru mine. Anxietatea asta… ce frumoasa ar fi fost lumea fara ea…