Cu siguranță pelerinajul de anul acesta de la Iași a fost extrem de mediatizat. Orice record de pelerini a fost bătut și toată lumea a fost luată prin surprindere. Eu am ajuns voluntar și, cu siguranță nu a fost dintr-o simplă întâmplare.
Sfânta Parascheva a fost așezată în baldachin sâmbătă dimineața, pe 7 octombrie. Cu o săptămână mai devreme decât ziua hramului ei. Atunci m-am așezat și eu la coadă, alături deja de destui pelerini. Am ajuns la racla Sfintei după 8 ore care au trecut repede.
Merg des și în timpul anului să mă închin la racla depusă în Catedrală, însă acum, în preajma zilei ei, totul se simte altfel. Acest pelerinaj îl fac de ceva timp, an de an, pentru a mulțumi pentru tot ce mi s-a întâmplat peste an. Personal consider că totul e mai frumos în această perioadă, mai ales pentru că jertfa pelerinilor este cadoul pentru ziua Sfintei. Și, totodată, în fiecare an de ziua Ei sunt aduse și alte moaște, un invitat special la care, poate, ajungem o dată în viață.
De obicei coada se mișcă pașnic. Potrivit vestelor roșii cu inscripțiile voluntar al Sfintei Parascheva, te poți orienta unde găsești un voluntar. Aceștia se asigură că oamenii au apă și tot ce le trebuie pentru a duce la bun sfârșit pelerinajul. De asemenea, pe tot traseul, din stâlp în stâlp, o serie de jandarmi asigură liniștea și ordinea. Pe lângă voluntarii Mitropoliei există și câte un preot voluntar care merge de-a lungul rândului să mai încurajeze pelerinii.
Organizarea
Ca în fiecare an, toate detaliile sunt stabilite dinainte. Se aduc garduri, se fac pasaje acoperite prin care pelerinii să treacă și să fie feriți în caz de ploaie. Stâlpii de electricitate sunt numerotați din 50 în 50m, pentru ca orientarea să se facă cât mai ușor. Traficul din zonă este mereu îngreunat, dar cetățenii sunt deja obișnuiți să le treacă cozile pe la poartă an de an.
Se mobilizează trupe de jandarmi și din alte județe, iar pe lângă toți voluntarii sunt și doua corturi de prim ajutor, un punct Providența și unul SMURD.
Din pelerin am devenit voluntar
Așa cum vă spuneam, m-am așezat la coadă în prima zi, de la stâlpul 55. Cele 8 ore au trecut repede, mai degrabă oamenii din jur erau agitați. În tot acest timp am văzut toți voluntarii care-și fac treaba printre pelerini.
După ce am trecut pe la raclă, am simțit că parcă ceva nu era de ajuns. Așa că luni, pe 9 octombrie, pentru că era frig, vreme ploioasă și puțini oameni la coadă, m-am mai așezat odată. Coada începea acum undeva la stâlpul 3, așa că practic era ca o coadă la deschiderea unui nou magazin la mall. Nu era îmbulzeală, toată lumea stătea în liniște și se ruga. Același lucru l-am făcut și eu, până să ajung la standurile de vânzare ale bisericilor, de unde mi-am luat tămâie și cărbuni.
Cum vă spuneam, an de an Sfânta are câte un invitat. Anul acesta a fost adusă mâna Sfântului Andrei Criteanul. Aveam cumva o liniște sufletească în suflet, că am reușit să trec de două ori pe la Sfânta, însă ceva nu era de ajuns. Luni, Sfântul Andrei încă nu era adus și știam că la el trebuie să ajung. Acum 27 de ani, când mama era însărcinată cu mine și stătea la coadă, erau aduse la Sfânta aceleași moaște. Cumva, parcă am simțit că trebuia să mă închin și Sfântului pe care l-am cunoscut încă din burta mamei.
Voluntar la Sfânta
De ceva timp sunt voluntar în Departamentul de Medicină de Urgență. Știam că s-a făcut un tabel cu voluntari pentru Sfânta Parascheva, dar nu eram foarte sigură că vreau să particip. Mai ales știind ce nebunie este an de an. Deja ziua de 14 a luat pe toată lumea prin surprindere, cu numere record de pelerini la coadă. Iar atunci, pe grupul departamentului, s-a scris că nu este acoperită o poziție de voluntar. M-am gândit puțin la asta, apoi m-am interesat dacă e liber sau nu în continuare locul. Așa a urmat să acopăr tura 7-19 din cortul SMURD, în ultima zi de pelerinaj.
Credință și inconștiență
Am stat și eu la cozi să mă rog. Și nu doar la Sfânta Parascheva, ci și la alte Sfinte Moaște și chiar și la Mormântul Sfânt. Ai nevoie să-ți deschizi inima și mintea și să fii un bun creștin cu sufletul. Însă habotnicismul nu o să aducă o ruptură în gardul de la Porțile Raiului.
Cât am stat în cortul SMURD am văzut același tipar de oameni trecând pe acolo. Oameni care încurcă credința și spiritualitatea cu sacrificii inumane și schingiuitoare. Un pelerinaj care depășește 15 ore de stat la coadă deja e un sacrificiu suprem. E adevărat, pelerinii nu simt nevoia să caute un petic de iarbă și să încingă un grătar. Însă trebuie avut mare grijă.
Majoritatea oamenilor care stau la rând sunt pelerini în vârstă, cu diverse afecțiuni. Iar cea mai mare parte dintre pacienții ajunși în cortul SMURD erau nemâncați, nedormiți și, cel mai important, fără tratamente luate. O doamnă chiar ne-a spus că preotul a sfătuit-o să stea în pelerinaj în post negru. Așa este, e o jertfă și parcă și o bucurie să stai la coadă atâtea ore și să-ți liniștești sufletul. Dar Dumnezeu nu ne trece pe o listă a păcătoșilor dacă trecem prin pelerinaj mai mult morți decât vii.
Sfaturile unui pelerin voluntar pe baricade
Chiar și eu iau tratamente și, slava Domnului, vin cu un pachet de afecțiuni după mine. Chiar și așa, niciodată nu ies din casă fără a avea cu mine medicamentele necesare. Poate întârzii să vin acasă, poate se strică mașina. Poate se întâmplă orice! Am discutat cu o doamnă venită din zona Dobrogei, care m-a anunțat de când a intrat în cort că dânsa are hipertensiune cu risc înalt. Dar că nu se aștepta să dureze atât, căci anul trecut a stat la coadă doar o zi. Nu și-a luat pastilele cu ea. Tensiunea? 19 cu 10. Bineînțeles, nemâncată și nedormită de aproape două zile.
Dumnezeu nu se bucură dacă plecați cu targa spre spital de la pelerinaj. Întotdeauna e recomandat să duceți cât puteți, nu să forțați corpul, mai ales când știți că sunt probleme de sănătate la mijloc. Dumnezeu, înainte de toate, privește sufletul omului. Și pura dorință de a fi acolo e de ajuns ca Dumnezeu să vadă căința. De la Sfânta au plecat cel puțin 4 echipaje SMURD către spital, cu pacienți scoși din rând. O parte dintre cei veniți, hrăniți cu ce aveam și noi sau perfuzați au cerut reîntoarcerea în rând.
Nu puteți să vă manifestați credința dacă vă este rău, de aceea vă sfătuiesc să vă luați mereu medicamentele. Chiar și atunci când vă împărtășiți, plecați la Biserică cu pastiluțele în buzunar, pentru că și trupul are nevoie de susținere, nu doar sufletul.
Iar în această viață, trebuie să avem grijă de trup, pentru ca sufletul care s-a atașat de el să poată să-și găsească calea spre mântuire. Plecați de acasă cu o bomboană în buzunar, cu un pliculeț de zahăr, cu o sticlă de apă și ceva de mâncare, mai ales când vă așteaptă zile atât de pline ca un pelerinaj.
În loc de concluzii
Și să nu uităm, pelerinajul de la Sfânta Cuvioasă este cel mai mare din țară. An de an vin din ce în ce mai mulți credincioși. Așa că dacă vreți să treceți pe la Sfânta de ziua ei, să vă umpleți de răbdare, de liniște în suflet, de provizii, ca să nu vizitați cortul SMURD și să aveți nădejdea că Dumnezeu o să vă ajute să ajungeți acolo și că o să vă ajute în toate. Aveți credința că jerta voastră va fi răsplătită și bucurați-vă că puteți face asta, cu toată inima!
Și cel mai important, nu lăsați nimic să vă zguduie credința în Dumnezeu. Mai ales în preajma pelerinajelor, răsar cârcotași de la toate colțurile. Nu vă umbriți credința pentru nimicuri.
Cu voia Domnului am ajuns ca voluntar și m-am închinat și la moaștele Sfântului Andrei Criteanul și inima mea e umplută de bucurie și de mulțumire!
Doamne ajută! Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Am vazut si eu la televizor marea de oameni. Ma bucur ca ai facut ce ai simtit si sper sa citeasca cat mai multi sfaturile tale ca sa evite problemele pe viitor la astfel de pelerinaje.
Felicitări pentru voluntariat!
Cu siguranță, de ziua Sf. Parascheva totul se simte altfel. Prima oară când am fost am trecut prin niște întâmplări care mi-au întărit credința și încrederea. De atunci, Sf Parasheva a rămas o sărbătoare nu doar foarte importantă, ci și de suflet. Am retrăit sentimente asemănătoare, nu știu exact, cred că în urmă cu 10 ani.
Îmi doresc să ajung din nou, măcar (încă) o dată.
Avem nevoie continua de educatie, voluntar mi-ar placea si mie sa fiu in diverse proiecte.