Când am intrat la Medicină mi-ar fi plăcut să-mi facă și mie o listă cu ce ar trebui să fac. Și, evident, cu ce nu. Dar de cele mai multe ori, lista cu lucrurile pe care nu trebuie să le faci e mai importantă. Firește, nu vă spun nimic doar de dragul de a le spune. Mai am și alte subiecte de interes pe care să le scriu pe blog. O parte sunt greșelile proprii din serialul medicină, o parte sunt adunate din popor. Dar, sper eu, toate aceste lucruri o să vă ajute pe parcursul vostru la această facultate.
Nu vă urcați pe gardul vecinilor
Ăsta e un lucru extrem de important. Odată ajunși în învățământul universitar, s-a cam terminat cu da’ Măriuța ce notă a luat? Sigur, contează să te menții pe o linie de plutire. Însă volumul de informații e atât de mare, încât e imposibil să te concentrezi dacă te uiți în stânga și în dreapta.
Eu am ajuns la facultate după ce am terminat filologie bilingv engleză, doar cu note și medii de peste 9. Când am luat primul 4 la un test pentru că nu știam cu ce se mănâncă medicina, am sunat acasă și am zis că mă las de facultate. Nu mi-a mai trebuit să știu ce note au luat colegii mei, nu m-a interesat cine e bursier, cine ia nu știu ce. Era coronițelor s-a terminat de mult. În timp mi-am dat seama nu doar că e total irelevant să fiu în competiție cu altcineva, dar nici notele nu reflectă neapărat cunoștințele mele. Așa că…
Nu mai vânați note la medicină
Da, chiar așa. Știu că pentru unii e important din punct de vedere financiar să se mențină la buget. Trăim într-o țară în care oricum sunt mai multe locuri pentru cei care plătesc, dar asta e altă poveste. Una tristă. Însă vânatul notelor? Dragilor, câți dintre voi luați 10 pentru că totul e de 10? Sau o întrebare mai bună. Câți dintre voi în doi, trei, șase ani de facultate n-ați întâlnit la examene o milogeală de vă rog frumos, pentru încă o întrebare, să iau 10 și nu 9,5.
Cu siguranță știți ce spun. Ca în orice alt domeniu și în medicină există afinități. Unii sunt mai buni la chirurgie, alții mai buni la urologie și tot așa. De asta sunt atât de multe specializări. Altfel, rămâneam ca acum 50 de ani, tot cu medicina internă și cu chirurgia generală. E inuman să trageți de voi până la epuizare pentru niște note. Oricum după terminarea anului respectiv nu vor mai conta. Și dacă nu sunteți de acord cu mine, să vă pun o întrebare. Vă mai întreabă cineva cu ce notă ați luat bacul? Exact. La fel e și cu notele din facultate.
Trecusem zilele trecute cu ochii peste o postare anonimă, a unui boboc probabil, care întreba dacă se consemnă undeva că a avut restanță și că a promovat examenul în restanță. Am vrut să râd inițial, gândind în sinea mea: da, în cazierul judiciar. Apoi mi-am dat seama că nu e nimic de râs. Că acel copil are undeva înmagazinate niște frici trecute de cu cât iau examenul și ajunse la ce mă fac dacă află medicul coordonator de la rezi că am avut o restanță. Dragilor, hai să fim stabili psihic. Și să terminăm cei 6 ani de facultate fără să ajungem să fluturăm TAB-uri de la medicii psihiatri.
Medicină, medicină, să cumpărăm de toate chiar dacă nu ne trebuie
Am mai discutat pe subiect într-un articol din mezozoic despre acest lucru. Nu vă luați costume săptămânal, nu vă puneți părinții să cheltuie catralioane. Nu aveți nevoie nici de 40 de halate, nici de 15 perechi de papuci și în niciun caz nici de 100 de costume. Acest lucru vi-l vorbesc din experiență. pe piață au apărut zeci de firme producătoare de costume medicale.
Știu, multe dintre ele arată mișto. Dar ce are în plus un costum de 400 de lei față de unul care e 130? Vă zic eu, 3 nasturi în plus, mai strălucitori, eventual un volănaș pe mâneci, pentru fete. Sunt unele specializări care vă vor cere să vă schimbați în alt costum dacă intrați în sala de operație. Două costume sunt de ajuns, cel puțin în primii 3 ani. Din anii 4, 5, când încep specializările clinice și se stă mai mult prin spital, puteți să mai achiziționați un costum, două în plus.
Așa cum fac de obicei, vă recomand ce folosesc eu cel mai des: ehalate. De la ei am majoritatea costumelor (de asta vă spun să nu faceți așa- am cel puțin 25 de uniforme). Prețul este unul mai mult decât decent, materialele sunt calitative. Varietatea de culori este fabuloasă, au și haine cu imprimeuri, atât la bluze cât și broderii la halate. Au și papuci medicali calitativi din care puteți alege și oferte destul de des, așa că mergeți pe încredere acolo. O să aveți niște costume mișto și comode.
Boala cărților
Aici, din nou, pot să vă mărturisesc din cortina studentei la medicină Denisa. Eu nu mi-am luat niciodată cărți de la bibliotecă. Așa sunt eu, am o problemă cu tot ce e răsfolosit, știm cu toții în ce condiții sunt cărțile de la bibliotecă. Dar la fiecare început de an mi-am făcut o listă cu ce cărți am nevoie pentru anul respectiv. Am calculat bugetul pentru o copie xerox, dar și bugetul de la tipografia facultății. De cele mai multe ori, diferența era de maxim 20-30 de lei între cele două. Așa că vreo doi ani am dat comandă de cărți direct de la tipografie.
Eu nu suport cărțile pe arc. Și dacă îmi scot niște cursuri, prefer să le îndosariez decât să fie pe arc, dacă nu le broșez. Altfel nu puteam învăța. Din punctul meu de vedere, când vine vorba de medicină, ea se învață cu pixul în mână. Nu poți citi doar în format digital și gata. Cred că cei care spun asta doar se mint.
Ce vreau să subliniez e faptul că nu aveți nevoie de cărți nu știu de care, scumpe. Întotdeauna să aveți strictul necesar cerut de profesori, cărți care să fie lizibile și de pe care să puteți învăța. O să ajungeți la specializare și o să dați mii de lei pe cărțile de specialitate, puteți deci începe să strângeți acei bani.
Materiale pentru rezidențiat
În ultimii doi-trei ani au ieșit la înaintare în online din ce în ce mai multe materiale pentru rezi. Aici vorbesc în special despre flash-card-uri, planșe pentru un învățat mai ușor sau chiar cursuri video care să acopere materia examenului de rezidențiat.
O bună parte dintre aceste flash-card-uri dețin o informație atât de succint formulată, dar importantă, încât sunt un boost științific și pentru rezidențiat. Sunt atât de bine structurate întocmai pentru că majoritatea sunt făcute de oameni care deja au intrat în pâinea sistemului medical, la rezidențiat.
Preferatele mele sunt cele de la Smartysh. Vizual, înainte de toate, sunt extrem de estetice. Culorile nu sunt deloc țipătoare, ba din contră. Sunt într-o gamă de marouri și culori pământii care relaxează ochiul și te ademenesc să înveți cu spor.
Totodată recomand și nu recomand materialele pentru rezidențiat din aceleași considerente menționate mai sus: banii. Sunt scumpe, totuși ieftine raportate la toată munca depusă de oamenii care își rup din timpul lor pentru a le face. De aceea sfatul meu este să vă faceți o gașcă și să luați selectiv câte două-trei chestii, astfel încât să nu vă ridicați la sume exorbitante de mii de lei de unii singuri. Ce e și mai important, alegeți după ce treceți cu bine de examenul de rezidențiat, să le revindeți la un preț mai mic, și să nu vă bateți joc de munca depusă de acești oameni xeroxând materialele pentru un profit câtuși de mic.
Fetele de la Smartysh, în schimb, vin și mai mult în ajutorul studenților și oferă și câteva materiale gratuite, pe care le puteți folosi pentru pregătirea voastră. Atât cea din anii terminali ai facultății, cât și cea de dinaintea primului mare examen din viața voastră de studenți.
Sfaturi de luat acasă
Medicina nu e despre cine cheltuie cei mai mulți bani. Din punctul meu de vedere nu e nici despre cel care are zece pe linie. Cred cu tărie că la finalul celor 6 ani de studiu trebuie să fii un om echilibrat, empatic, cu un bagaj de cunoștințe luate din fiecare specializare, care să te ajute în toată cariera ta. Pentru că un om sănătos nu ajunge la doctor, iar un pacient pe mâinile tale va avea întotdeauna și altceva din altă specializare. Deci trebuie să aveți un minim de cunoștințe din toate domeniile, pentru a nu vă bloca în fața pacientului.
Medicina este despre a asculta pentru a înțelege, nu pentru a răspunde. Pacienții o să vă spună mereu ce, cum, unde, exact așa cum trebuie pentru a pune un diagnostic, trebuie doar să vă lăsați timpul necesar să îi ascultați. Și să îi vindecați printr-un zâmbet până la o conduită terapeutică.
