Cum am invatat si ce am invatat din pandemie – guest-post moldoltenesc

Pe Daniel Botea l-am cunoscut tot la Gala SuperBlog. M-am bucurat atunci să văd că imortalizează și el toate momentele și speach-urile de la Gală. I-am cântat împreună lui Costică – Constantine Constantine și Cântă cucu-n Bucovina, dar cică filmulețele alea nu trebuie să apară nicăieri, așa că nu vă spun mai multe.

Îi mulțumesc pentru faptul că a acceptat să-și lase un articol aici, pe blog-ul meu și vă invit să-l citiți și voi cu mult spor și, eventual, cu un pahar de vin lângă!

Pentru ca si eu si gazda articolului meu am fost colegi de suferinta la examene in pandemie, subiectul guest-postului are legatura cu invatatul si cu invatamintele. Asadar cum am invatat si ce-am invatat (d)in perioada de pandemie.

Dar mai inainte sa ma prezint olteneste, chiar daca sunt gazduit moldovineste 🙂

Sunt Daniel Botea (.ro), scriu pe blog in mod constant din 2010, ajungand la peste 5000 de articole si aproape 15000 de comentarii pe blog. Denisa m-a invitat la un guest-post, asa ca iata-ma verde ca prazul si natural ca Aloe Vera 🙂

Cum am invatat in pandemie

Fiind in anul 2 la master, pandemia si izolarea m-au prins tocmai cand scriam pentru lucrarea de disertatie. Asa ca pe langa cartile de specialitate, am „citit” si invatat multe vinuri pana sa ma hotarasc la cele 6 norocoase. Lucrarea mea de disertatie s-a numit „Analiza senzoriala a asocierii vinului cu branzeturile„.

Dupa „cercetarea” din pandemie m-am hotarat ca „lucrarea practica” sa se bazeze in principal pe vinuri din soiuri romanesti:

• Francusa Spumant Brut Natur, Colocviu la Viena,
• Sarba Barrique, Bacanta
• Busuioaca de Bohotin, Rosé,
• Nedeea Vinarte (Feteasca Neagra, Negru de Dragasani, Novac),
• Feteasca Neagra, Perfect Simplu,
• Dessert Corcova (Sauvignon Blanc si Chardonnay).

Vinurile le-am asociat cu branzeturi internationale, cu o exceptie romaneasca: Branza de Burduf de la Radauti.

Ca sa ma aclimatizez la regiunea folclorica a gazdei, am avut 2 vinuri de la Casa de Vinuri Cotnari (Francusa si Busuioaca de Bohotin) si o branza cinstita de la Zada (Branza de Burduf).

Iar zicala populara „vinul locului, branza locului” a fost adeverita de o combinatie BBBBună di tăt. Adica Busuioaca de Bohotin si Branza de Burduf.

Dar sa nu generalizam, pentru ca stiu si cativa moldovani indragostiti de vinuri oltenesti 🙂

Ce am invatat in pandemie

Cand am zis despre „lucrarea practica” m-am referit la degustarea de vinuri si branzeturi prevazuta a se desfasura in laboratorul de oenologie. Doar ca pandemia si starea de urgenta au inchis facultatile 🙁 Implicit si laboratorul.

Asa ca am asteptat cu (ne)rabdare sa se relaxeze conditiile, astfel incat sa facem degustarea in conditii de laborator.

A fost un pic de tensiune, in sensul ca ultimele 2 capitole din lucrarea de disertatie se bazau tocmai pe degustarea din laborator. Iar termenul de finalizare al lucrarii era 31 Mai. Am facut degustarea in 3 persoane, in conditii de distantare si cu mastile de rigoare. Ma rog, cand am degustat n-am filtrat prin masca 🙂

Insa am avut si un plan de rezerva. Daca nu ne-ar fi permis conditiile sa facem degustarea in laborator, ma gandeam deja la curtea de la serviciu. Conditiile restrictive in aer liber erau mai lejere. Insa rezultatele ar fi fost diferite fata de conditiile de laborator, in principal datorita temperaturii (ne)controlate din curte.

Pana la urma am reusit sa facem degustarea in laborator cu numar minim de persoane. Dar mi-ar fi placut sa fim mai multi la degustare si concluziile sa fie rezultatul unui numar mai mare de gusturi. Insa asa a fost sa fie 🙁

La fel, mi-ar fi placut sa prezint lucrarea de disertatie in fata comisiei, nu in fata calculatorului. Am facut masterul de Expertizare Viti Vinicola de placere, iar lucrarea de disertatie am conceput-o cu toata pasiunea. Atat de multa pasiune am pus, incat initial depasisem numarul maxim de pagini. Pana la urma m-am incadrat in 61 de pagini, insa cu anexele tot am ajuns la 80 de pagini.

Ei bine, dupa atata munca a fost un pic ciudata sustinerea online. Adica sa vorbesc singur, cu prezentarea in fata, pe repede inainte in cele 10 minute la dispozitie.

Noroc cu cele 5 minute alocate intrebarilor, cand m-am vazut la fata cu comisia. Si mai mare a fost norocul ca in timpul cursurilor si al degustarilor la laborator n-a fost pandemie.

Imi e greu sa-mi inchipui cum se vor desfasura orele de analiza senzoriala online. Ca sa nu mai zic ca nu poti sa vinifici online, iar noi am avut sansa sa vinificam de cateva ori in laboratorul de oenologie.

Insa daca am invatat cu adevarat ceva din pandemie, este ca trebuie sa ne adaptam. Cine se adapteaza usor, merge mai departe. Cine ramane in negatie si-n conspiratie, ramane in urma. Pana la urma se va adapta sau nu va mai conta.

Am invatat ceva din timpul „mai mult”?

In primul rand am mai invatat ca nu ai de multe ori in viata atata timp la dispozitie. Multi dintre noi visam la acel „an sabatic”, pe care-l amanam pana cand ajungem la pensie 🙂

Mie s-a intamplat doar de doua ori pana acum sa am mai mult timp la dispozitie decat era prevazut. De fiecare data a fost rezultatul unor evenimente exceptionale.

Prima data s-a intamplat dupa evenimentele din ’89. Eram soldat TR la Lipova, stagiul militar pentru studenti fiind prevazut pentru 9 luni.

Cei care nu reuseau sa intre la facultate aveau 1 an si 4 luni de armata. Pe vremea aceea serviciul militar era obligatoriu. Ba chiar si studentele aveau ore de serviciu militar in cadrul facultatii. Ma rog, astea erau conditiile si ar fi trebuit sa stam 9 luni in armata. Insa au venit evenimentele din Decembrie si declararea starii de razboi cu indicativul „Radu cel Frumos”. S-a considerat ca am avut experienta de razboi si am facut doar 6 luni de armata. Asa ca in Aprilie ne-au lasat la vatra 🙂

Ca atare, am castigat 3 luni de libertate, care adunate la cele 3 luni de vacanta de dinainte de facultate au insemnat un an sabatic pe jumatate 🙂

Ce credeti ca am facut timp de 6 luni? Restul prietenilor erau ori la liceu, ori la facultate ori la serviciu.

Asa ca ne-am facut program de „lasati la vatra”, care arata cam asa. De dimineata jucam tenis de camp. Veneam acasa, mancam, trageam un pui de somn iar mai pe seara, cand ne mai lasa caldura, mergeam la basket.

Dupa basket aveam program la filmele sarbesti. Pe vremea aia nu exista cablu TV, iar prietenii sarbi aveau filme si emisiuni mult mai tari decat la noi.

Intre reprizele sportive mai mergeam la film, in weekend mergeam la discoteca, iar in alte weekenduri cu parintii la tara. Cand au ajuns si ceilalti la lunile de vacanta, am plecat la munte si la mare.

Am citit foarte mult in perioada respectiva. Incepusera sa apara primele carti necenzurate si era o explozie de genuri si de autori.

Tot atunci am fost prima data la munte cu rucsacul in spate si cu dormit la cort.

Sunt curios daca ma identificati in fotografia alb-negru 🙂

Ne-a placut atat de mult incat am continuat obiceiul cu cortul si la mare, multi ani de-atunci incolo. Asta inseamna ca am descoperit 2 Mai si Vama Veche inca din 1990 🙂

Timp mai mult, dar nu parasim perimetrul

Acum, in starea de urgenta am avut „doar” 2 luni mai mult timp la dispozitie, dar fara posibilitatea de a parasi perimetrul.

L-am folosit in urmatoarele directii:

• lucrarea de disertatie,
• paradoxal, dar am avut mai mult timp pentru miscare,
• muzica (Mezzo TV),
• optimizare SEO a unor articole mai vechi,
• cursuri MOZ gratuite,
• mancare si relaxare.

Eram inca in stare de urgenta cand am sarbatorit o juma de secol 🙂 Tot in 3, ca la degustarea pentru disertatie 🙂

Nu m-am plans, m-am adaptat la situatie si chiar m-am simtit bine. Am avut chiar mai mult timp sa raspund la avalansa de urari, pana cand m-a blocat Facebook 🙂

Ca sa trag o concluzie finala, am invatat ca trebuie sa ma adaptez la situatiile neprevazute. Iar daca asta inseamna sa am mai mult timp la dispozitie, e important sa stiu sa consum cu folos acest timp.

Hai noroc si spor invatator!