Amintiri de Craciun din copilarie

Nu stiu altii cum sunt, dar in copilarie ma prindeau mereu sarbatorile de iarna in vacanta la tara. Asa ca am amintiri de Craciun cu iz de Ignat si porc taiat, caltabosi, carnati, mate spalate si toate „porcariile” derivate.

Amintiri de Craciun

Daca tot apucai sa incep cu mancarea, imi aduc aminte ca bunicii tineau postul Craciunului. Pe noi nu ne obligau sa tinem postul, dar la tara nu se manca carne la fiecare masa.

Mai stiu ca ne rasfatam cu micul dejun servit in camera. In sensul ca punea Tatamare paine la copt pe plita sobei si ne trezeam in mirosul acela imbietor.

Apoi zeama de varza o scotea din beci si o aducea in camera sa nu mai fie atat de rece. Pana cand ne dezmeticeam noi taia cateva rondele de praz in zeama de varza , punea un pic de boia dulce si mergea la fix cu painea prajita pe plita.

Mai adaugam ridiche neagra si ceai, si eram gata incalziti de iesit prin zapada. Pai da, in copilarie nu prea erau ierni fara zapada. Tin minte ca se mai inchideau scolile de atata ninsoare. S-a mai intamplat chiar sa fie drumurile blocate cand eram in vacanta. Si cum autobuzele nu mai circulau, ne-am dus pana la o gara din alta localitate cu sania trasa de cai. Hehe, amintiri din copilarie.

Bunatati din vacanta de Craciun

Ce bunatati mai savuram in vacanta de Craciun? Struguri stafiditi din pod. Cand se culegea via, se alegeau cativa struguri si se puneau pe ziare in pod. Nu foarte multi, cat 2-3 ziare despaturite, pe care se rasfirau ciorchinii de Zaibar. Iar cand veneam in vacanta de iarna erau dulci si nemaipomeniti de buni.

A propos de Zaibar, niciun vin nu era mai bun decat cel proaspat scos in carafa din butoi si gustat „la surup”.

Asta se intampla la bunicii de la Macesu de Jos. Bunicii de la Bechet nu puneau struguri in pod, pentru ca n-aveau Zaibar. Insa facea Mamaita magiun de struguri.

Revenind la strugurii stafiditi din pod, erau deliciul vacantelor de Craciun. Insa atunci cand sarbatoream si Revelionul la tara la Maces, bunicul meu avea pastrati in vita de vie de langa casa cativa struguri. Acomperea vita de vie cu paie si o invelea intr-un celofan mai gros. Iar strugurii proaspat culesi in noaptea de Revelion ne purtau noroc in anul urmator.

Un alt obicei (sau superstitie) se referea la lumina aprinsa in noapte de Craciun. Tatamare era foarte strict si ne certa cand uitam lumina aprinsa. Insa in noaptea de Craciun lasa o lampita aprinsa pana dimineata.

Si cu Mamamare am cateva amintiri savuroase. Cand pregatea cozonacul, spunea ca secretul este sa bati bine coca. Cum bunica-mea imbatranise si obosea repede, iar eu incepusem sa cresc, m-am oferit eu sa „bat” cozonacul. Asa ca am luat ditamai coca si am dat cu ea de masa. O data, de doua ori, a treia oara s-a rupt masa 🙂

Batea bunica-mea cu coca, dar mai usor si pe coltul mesei. Eu am dat cu coca de sus, cu forta si chiar in mijlocul mesei. Bataie n-am mancat pentru asta, dar stiu ca a fost printre cei mai buni cozonaci pe care i-am mancat 🙂

Spor sarbatoritor!

Daniel Botea a mai fost în vizită pe aici, dar de data asta m-a lăsat nostalgică, sprijinindu-mi capul pe palmă, amintindu-mi de ultimele ierni cu zăpadă, de poveste, pe care le-am avut și eu, alături de cei dragi mie. Struguri prin vie am și acum și am să-i degust, să-i văd cât de aromați sunt, spălați de o ninsoare și de câteva ploi.