Bună tuturor! Astăzi voi începe un mic jurnal de călătorie, îi spun așa pentru că e mai important traseul decât câte ore voi sta la plajă, ori mai bine zis la umbră. Nici ce voi mânca la prânz nu prea cred că vă interesează.
Cert e că am ajuns în Turcia, deja mă simt ca acasă, iar faptul că pe continent sunt atât de multe restricții cu privire la călătorii m-am gândit că ar fi de interes public să vă spun cu ce proceduri speciale ne-am intersectat pe drum.
N-am apucat să scriu aseară când am ajuns, eram mult prea obosită, așa că va fi totul decalat cu o zi.
Am reușit să plecăm luni dimineața la ora 3:40 din fața porții, din Zănești-Neamț. Am vrut să nu prindem aglomerată zona Bacăului și să ne permitem astfel să “întârziem” pe drum prin alte părți.
Drumul a fost relativ ușor pe România. Știu că în general oamenii se feresc de mers cu mașina pe distanțe foarte mari. Dar făcând comparație cu drumurile din afară, cred că se merită să suferi 7-9 ore pe drumurile patriei pentru a avea apoi parte de drumuri civilizate.
Noi la 8:45 am urcat pe bac la Călărași. Am ales ruta asta, nu Giurgiu și nu Vama Veche, pentru că ni se părea inutil să mai mergem prin stațiunile arhi pline ale țării. La 9:05 am trecut la Ostrov, unde ne-am trezit cu o coadă infernală de mașini. Și noi, ne-am luat după cârd, și am mers ceva mai în față, crezând că sunt două rânduri formate: unul de mașini mici și unul de tiruri. Am aflat că așa era abia mai târziu, după ce niște bulgari infecți au venit aproape de geamul nostru să ne bată nouă obrazul că ne-am băgat în față. Curând au ajuns prima mașină din spatele nostru.
Norocul a fost faptul că a venit un șef ceva din vamă și a stabilit pentru o oră să fie relaxant, adică să treacă doar turiștii români și bulgari, nu tirurile. Cu toate aceste condiții, tot am ajuns să trecem la 10:32 vama în Bulgaria.
Ce nu-mi place atunci când trec granița
Când ieși oficial din România te simți parcă mai aproape de vacanță. Singura treabă urâtă -în cazul meu- e gândul că mai am de trecut și pe la bulgari în tranzit, o țară la fel de urâtă, din punct de vedere al drumurilor și uneori al oamenilor, ca a noastră.
Ce nu-mi place la ei e faptul că au aproape toate indicatoarele scrise doar în limba lor. Unele litele le mai cunosc, se aseamănă cu cele rusești și pe alea le știu de la bunica, dar în rest, zero barat să te descurci dacă nu folosești și Waze sau o navigație în mașină.
Nu-mi mai place faptul că dacă te oprești într-un peco pe câmp, chiar în drum spre orașele mari, de tranzit, nu neapărat înspre stațiuni, nimeni, dar nimeni nu știe să îți vorbească engleză. Tu îi zici într-o limbă, el îți răspunde în bulgară, iar dacă ești ceva mai aproape de vamă, cu siguranță dacă îi zici ceva de bine în română te înțelege.
Ce s-a schimbat acum în vamă la bulgari?
Câteva modificări s-au produs, bineînțeles, și în vamă. De această dată nu am mai fost controlați la bagaje. Anul trecut am ieșit prin aceeași vamă, ne-au controlat la sânge aproape toate valizele și ne-au aruncat toată mâncarea pe care o aveam la noi. De ce? Pentru că atunci aveau o problemă cu gripa porcină și tot ce li se părea lor că arată de porc, aruncau. Evident că era mai simplu să arunce tot decât să facă trierea.
Anul ăsta nu s-a mai plătit taxa de zoire a roților. Știți voi, se trece printr-o apă, ca să nu vii tu în țara lor cu bacteriile din țara ta pe roți. Cred că era 2-3 euro taxa. Anul ăsta ne-am zoit și fără să dăm bani.
Ni s-a luat temperatura. Se plimba cu un termometru un adolescentino-băiețaș, îmbrăcat în halat alb lung, dar în budigăi pe dedesubt, cu o bonetă și o mască aproape la fel cu cea de pe vremea ciumei; doar că era albă.
Nu s-a luat temperatura aleatoriu, ci la toți din mașină. Ne arăta apoi ce temperatură avem și pleca.
Singurul dezavantaj, cum v-am menționat, e faptul că s-a stat mult și s-a pierdut timp.
În rest am traversat Bulgaria relativ ușor, ocolind și stațiunile turistice și Varna, locul în care mereu greșim câte o stradă.
Controlul vamal din Turcia
Noi intrăm mereu prin vama Dereköy în Turcia, adică venind dinspre Malko Târnovo din Bulgaria. Ni se pare cea mai fiabilă vamă. Acum când ajungi te oprești lângă un mini container-căsuță din ăsta care e făcut birou. Aici ești rugat de un domn să te dai jos din mașină, cu mască cu tot, ia toate pașapoartele la scanat și apoi ia temperatura.
La puțină distanță după se face controlul pașapoartelor, unde se pune și viza, noi mereu ne deplasăm pe jos la ghișeu. Aici e necesar ca șoferul să fie primul și să dea și talonul mașinii. El primește în plus o ștampilă pe pașaport, la un al doilea ghișeu. Ni s-a spus să deschidem portbagajul, nu au pus mâna pe nimic, doar au întrebat unde mergem și ne-au urat vacanță plăcută! Am trecut vama Dereköy la ora 16:00, stând aproximativ 5-6 minute în vamă pentru toate controalele necesare.
La orele 19:15 ne-am așezat la coadă în Ecebat să așteptăm feribotul micuț să trecem în Çanakkale. E foarte ciudat cum în Turcia se întunecă mai repede decât în România, deși acum suntem exact pe același fus orar. Cert e faptul că am ajuns foarte obosiți pe feribot, am plecat la orele 20:00, iar pe la 20:15 am ajuns pe malul celălalt, în Çanakkale.
Am făcut rapid rezervare telefonic pentru o noapte undeva la 20 km de Çanakkale, la hotelul Troia Tusan. Am văzut rapid din nou calul din Troia, am făcut câteva fotografii, am luat la pachet kebab, evident, căci știam că nu mai prindem masa în hotel și am repornit la drum. În Çanakkale mulți oameni poartă mască și în locurile publice aglomerate. Asta am făcut și noi, nu pentru că ni s-a impus, ci pentru că e normal când stau 70 de oameni în jurul unei chestii să te protejezi măcar cu masca, dacă nu este loc de distanțare socială.
Troia Tusan e un hotel de 4 stele, aflat cam la mijlocul distanței dintre orașul Çanakkale și Troia (aia adevărată). Cel care mi-a răspuns la telefon a fost foarte amabil, mi-a vorbit într-o engleză perfectă și a fost drăguț să ne trimită și coordonatele hotelului pe WhatsApp.
Când am ajuns la hotel, am intrat în recepție cu mască, ni s-au pus clasicele întrebări: sunteți bolnav sau ați avut simptome, ați intrat în contact cu o persoană Covid, ați venit direct din România, răspunsuri pe care le-a bifat într-un formular pe care l-am semnat. Ni s-a luat din nou temperatura și la hotel, apoi am fost conduși în camera noastră.
Pentru 3 adulți, camera a costat 45 de euro, noi am ales să plătim în euro pentru a ține lirele turcești pentru plățile de pe autostradă. În frigiderul din cameră am avut trei sticle de apă primite gratuit și tot în prețul acesta am avut inclus micul dejul.
În restaurant se intră fără mască, în schimb tot personalul poartă mască și mănuși și singura diferență e faptul că nu mai ești lăsat să îți alegi tu singur mâncarea, ci arăți sau spui ce dorești și altcineva se ocupă.
Sper că v-au fost utile informațiile. Vă doresc tuturor vacanțe plăcute și să aveți grijă de voi și de cei dragi vouă!
Aici găsiți și ziua a doua din jurnal!
Chiar eram curioasa de experientele din vacanta si o sa mai urmaresc daca mai pui articole. O urmaresc si pe Mihaela De Weekend pe story, cu experientele ei.
Si eu o urmaresc pe Mihaela, am vazut ca e plecata in Croatia. Sper sa adun si alte informatii utile pentru urmatoarele articole
Ce frumos ca ai avut parte de o vacanta frumoasa anul acesta!
Sa aveți o vacanta frumoasa cu vreme minunata 🤗 de-abia aștept celelalte articole.
Vacanță plăcută! Aștept și celelalte episoade.
Un articol foarte interesant, mi-ar plăcea să mai scrii despre obiectivele și locurile întâlnite acolo.
Vacanță plăcută! 🙂
Multumesc! Daca apuc sa vizitez ceva prin zona, o sa scriu cu mare drag!
Ma bucur ca ai ajuns in vacanta. Nu am mai fost de mult timp in Bulgaria, poate la anul. Suna bine pretul camerei si tot tacamul. 🙏🏻🙏🏻🙏🏻
Nu merg in Bulgaria niciodata 🙂 Bulgaria e doar tara de tranzit
[…] tuturor! O să intru direct în jurnal. Ziua a doua a început la Troia Tusan Hotel. Am dormit foarte bine, cei 45 de euro dați pe […]
Ma bucur ca ai decis sa impartasesti cu noi cum este trecerea la vama, mai ales acum cu pandemia.
Vacanta placuta!
Nu am mers niciodata in Turcia, insa as vrea sa ii fac candva o surpriza mamei cu o excursie aici, stiu ca isi doreste mult. Chiar e util articolul tau, ar fi foarte tare daca ai prezenta si cateva obiective:)
Cu drag, Oana! Am la sectiunea Travel un articol despre AyaSophia. O să mai scriu despre obiective. Cred că merită fiecare un articol separat
Chiar eram curioasă cum se schimbă concediile în perioada aceasta.
Vacanta placuta! Anul acesta nu cred ca voi mai ajunge in Turcia. De 10 ani insa (an de an) am stat macat o saptamana in Turcia.
Vacanta placuta sa ai! Abia astept aventurile tale din vacanta. Turcia este pe lista tarilor pe care mi-ar placea sa le vad.
O experienta draguta. Eu mi-as mai dori un sejur de cateva zile la Bulgari la mare. A fost frumos anul trecut
Aș vizita și eu Turcia, dar deocamdată nu am pașaport. 😪
[…] tuturor! Revin cu o ultimă zi în jurnal, ( pe celelalte le găsiți începând de aici ) la Bodrum, în hotel Voyage Torba. Cum v-am obișnuit, e decalat cu o zi, adică ieri, 24 august […]
[…] merg în Turcia cu mașina, despre ultimul meu drum acolo am povestit pe blog, chiar într-un jurnal de călătorie, din mijlocul pandemiei. Însă acum vreau să vă spun despre Turcia în general. Istanbul, […]
[…] să vă spun în linii mari cu ce să vă întoarceți acasă atunci când plecați de la turci, mai ales dacă vizitați Istanbulul și Marele Bazar. Eu de fiecare dată plec cu mult bagaj, dar […]
[…] Știți ce înseamnă asta, nu? Vacanță în Turcia. Și cum și anul trecut am zis să vă țin la curent, mai ales cu drumul și vămile, fac asta și […]