Să vă spun faptul că am devorat această carte e puțin spus. În afara faptului că timpul meu a devenit din ce în ce mai limitat, trebuie să recunosc că mi-a lipsit să citesc o carte pe nerăsuflate în câteva ore. Am primit un nou colet cu cărți, 12 la număr, joi. Am început această carte intitulată Luminile din Septembrie sub semnătura lui Carlos Ruiz Zafon, autor despre care nu am mai auzit până acum, ieri.
Cartea a fost interesantă de la primele cuvinte. Ardeam de nerăbdare să descopăr ce reprezintă aceste lumini din septembrie care au dat un titlu așa misterios cărții și voiam să descopăr printre cele 13 capitole ale cărții care este povestea farului de pe copertă.
Toată acțiunea se desfășoară undeva în anul 1937, când o familie pariziană rămâne plină de datorii după moartea tatălui. Simone Sauvelle, mama a doi copii, Dorian și Irene, rămâne singură și se vede nevoită să plece în Normandia pentru o slujbă, la insistențele unei cunoștințe de familie.
Peisajul este desprins dintr-un vis. Golful Albastru, un loc încărcat de energie, Cravenmoore, locul în care locuia Lazarus Jann, Căsuța de pe Stâncă pe care a pus-o la dispoziție lui Simone și copiilor ei, totul s-a învăluit într-un mister care a ajuns la apogeul său în ultimele capitole din carte.
La Cravenmoore Irene a cunoscut-o pe Hannah, o tânără care servea domnului Lazarus și care a avut parte de o moarte suspectă. Aceasta însă îi făcuse cunoștință lui Irene cu verișorul ei, Ismael, care era pasionat de călătoriile pe mare pe care le făcea alături de unchiul său și care avea o iscusință desăvârșită când venea vorba de marinărit.
Am descoperit mulți termeni proveniți din acest domeniu și m-au fascinat, mai ales pentru că nu mi l-am putut imagina pe Ismael la cârma unei ambarcațiuni mici, deși știu că asta era barca lui, ci mi l-am imaginat, în funcție de priceperea de care dă dovadă, la cârma Perlei Negre a lui Jack Sparrow. Deși, după spusele cărții, cred că în acel mic Golfuleț Albastru ori în jurul insulei farului nici nu ar fi încăput Perla Neagră.
Ismael e un tânăr de 16 ani care se îndrăgostește iremediabil de Irene, tânăra fiind cu un an mai mică. Însă ceea ce nu știu ei este faptul că odată ce sentimentele apar în poveste, atât sentimentele care se nasc între ei cât și simpatiile pe care Lazarus le dezvoltă pentru noua sa angajata, Simone, lucrurile iau o întorsătură neașteptată, iar cartea este scuturată de un thriller îmbibat într-un SF care, la o imaginație puțin mai bogată, pare o poveste cât se poate de reală care lua naștere fix înainte de începerea războiului.
241 de pagini, câte are cartea, nu sunt greu de parcurs și sunt sigură că povestea o să vă placă. Înainte să vă las un mic fragment din carte, ca să vă stârnesc și mai tare curiozitatea, am să vă arăt ce fac după ce termin o carte. Ca să îmi pun și eu amprenta peste ea, la fel cum și ea își pune amprenta peste sufletul meu, o iau, îi caut ultima pagină, o datez și o semnez.
A mea, pentru totdeauna.
Din noaptea aceea am știut că, într-o bună zi, nu conta când, avea să vină și timpul nostru. Că într-un loc îndepărtat, luminile din septembrie se vor aprinde pentru noi și că, atunci, nu vor mai fi umbre în calea noastră.
De data asta va fi pentru totdeauna.
Pentru mine va fi o mare surpriza aceasta carte. O am in preajma. Faina mai e recenzia ta.
Foarte interesant titlul, m-ai convins sa o pun pe lista de citit.
Am citit „Umbra vantului” de Carlos Ruiz Zafon si mi-a placut. Ma tenteaza si cartea mentionata de tine.
Nu am citit aceasta carte, îmi place recenzia.
M-a impresionat recenzia si chiar imi doresc s-o citesc si eu
Ohohooo, de când o am pe listă! Eram sigură că e minunata, iar tu imi întărești convingerea. Mulțumesc că mi-ai readus-o in atenție!
[…] Luminile din septembrie chiar m-a impresionat. A fost prima carte citită din colecția nou-venită în viața mea și m-a ținut cu sufletul la gură două zile până am dat-o gata. La fel s-a întâmplat și cu Pacientul, cartea pe care vreau să v-o prezint astăzi. Adunate, au fost 16 ore de lectură în 3 zile și cartea de 287 de pagini a fost gata. Mă entuziasmează faptul că ambele au fost cărți pe care le-am ales aleatoriu, fără să văd vreo recenzie pe undeva, fără să le răsfoiesc în librării, după cum mi-e obiceiul, așa că lecturile au fost mai mult decât plăcute până acum. […]