Q & A adunat din blogosfera românească (II)

Bună, tuturor! După toată competiția SuperBlog mi-am permis să iau și eu o mini-vacanță de la scris și, cum vă eram datoare cu a doua parte din seria întrebărilor primite de la prietenii din blogosferă pe care am început-o aici. Pentru mine a fost important să așez în ordine întrebările legate de medicină, așa că pe restul le voi lăsa aici în ordinea primirii lor.

Diana: Cum te-ai îndrăgostit de Turcia?

Simplu. A fost o dragoste la prima vedere. Cred că sunt peste 13-14 ani de când merg în Turcia, an de an. Știu că unii oameni fie nu suportă felul lor de a fi, fie devin puțin rasiști, fie consideră că sunt puțin exagerați prin religie și cultură. Însă eu cred că fix aceste elemente fac Turcia o țară frumoasă, care merită vizitată de mai multe ori.

În fiecare an vizitez din nou obiectivele turistice mari. De fiecare dată observ ceva nou, care mă face să scot pe gură tot felul de onomatopee. Dar mereu am spus un lucru care rămâne valabil în continuare: Turcia e frumoasă prin ochii mei și sper ca toți oamenii care sunt semi-deciși să viziteze această țară să treacă pe la mine pentru un program gratuit de ghid turistic :D.

Care sunt oamenii pe care îi admiri?

Surprinzător, nu sunt foarte mulți. Ori mai bine spus, sunt puțini oameni pe care îi admir și pe care îi consider modele în viața mea. Pe primul loc a fost întotdeauna mama, urmată fiind de femeile despre care am vorbit aici. Însă la nivel mondial, îi admir pe Lewis Hamilton, campion de 7 ori în Formula 1, Iskra, o femeie fotomodel plină de forme, durdulică aș putea spune, cu multă celulită, dar foarte sigură pe sine, un model demn de urmat. Îmi place de mor Michelle Obama, este o femeie care întotdeauna, din punctul meu de vedere, va fi emblema Statelor Unite, demnă de o primă doamnă. În general urmăresc oamenii ambițioși care au fost căliți de experiențe nu prea plăcute. Consider că aceștia sunt oamenii cei mai sinceri și care nu se vor vinde niciodată pe câteva mii de dolari pe reclame inutile.

Toate moldovencele gătesc bine?

Nu știu ce să spun aici :)). Cred că toate femeile gătesc bine, odată ce au modele verticale care să le învețe. Bunica mereu mă învăța să știu să fac de toate, chiar dacă sunt o sclifosită și nu mănânc multe lucruri, însă știu să le fac pe toate. Nu mănânc salată de vinete, carne de miel, carne de porc, pască și cozonac, asta dintre cele care sunt mai importante, mai ales în funcție de sezonul sărbătorilor, însă știu să fac de toate, pentru că nu știu niciodată peste cine voi da în viața asta și ce gusturi în materie de mâncare va avea :D.

Ce ai face cu un milion de euro?

Nu foarte multe. O parte din bani i-aș investi în cercetare. Cu o altă parte din bani aș călători în toată lumea, am pe listă niște excursii destul de costisitoare și m-ar ajuta niște bănuți, până să scap piciorușe la salariu. Însă cel mai important, fiind o persoană destul de alergică și, din păcate, și cu un bagaj genetic complicat, mi-aș face toate investigațiile cap-coadă medicale, mai ales pe partea de moștenire genetică a cancerului. Cred că e mai bine să previi decât să ajungi prea târziu.

Ai vreun talisman? Dar superstiții?

Da, am. Mereu am în geantă sau chiar pus pe mine nazar boncuk, adică acel ochișor albastru supranumit ochi al răului care se găsește predominant în țările arabe și care e făcut să te protejeze de tot ce e rău, în special de deochi. Pe lângă că e un talisman plăcut, este și un accesoriu frumos.

Cred că am o singură superstiție, care deja a devenit un instinct. Când scap piper pe jos, imediat pun sare deasupra. Știu că piperul înseamnă ceartă, deși am aflat că la Târgu Mureș e fix invers, sarea înseamnă scandal, așa că încep să nu mai fiu așa sigură pe această superstiție. :))

Care este obiectul cel mai de preț pe care îl deții (adică să ai aibă valoare sentimentală)? 

Am mai multe lucruri situate la același nivel de valoare sentimentală: câteva inele de la bunica, pe care le port mereu când mi se face dor de ea, jucării de când eram mică și câteva bilețele cu mesaje scurte de la prietenele mele cele mai bune și de la mine pentru mine pe care le țin în portofel.

De unde pasiunea pentru modă, știu că ai muuulte rochii superbe? 

Mulțumesc! Sunt câteva, da, și tocmai ce mi-am mai achiziționat două. Nu pot să o numesc neapărat pasiune pentru modă. Am și zile în care sunt ca un boschet umblător pe stradă. Însă mi-a plăcut întotdeauna la evenimente să fiu tot ce nu sunt în viața de zi cu zi, adică strălucitoare, machiată, vizibilă, altfel. Bineînțeles, dacă vorbim de o nuntă, n-o să merg niciodată cu rochie albă, deși m-aș vedea în stare. Însă am și eu câteva limite. 😀

Te-ai gândit vreodată să te faci designer de interior sau wedding planner, nu medic?

M-am gândit de foarte multe ori la asta, mai ales în acele momente în care aș fi vrut să renunț la medicină. Însă, punând totul în balanță, mi-am dat seama că niciodată nu aș fi avut aceeași satisfacție sufletească și aceeași mulțumire pe care mi-o pune pe masă cariera de medic.

Irina: Ce ți-ar plăcea să faci în afară de ceea ce faci acum?

Deja dețin două diplome în plus, aceea de Wedding Planner și cea de Designer interior. Sunt două lucruri total paralele cu Medicina, să le spunem două pasiuni din latura mea de filoloagă, care meritau duse la un alt nivel. Fac asta part-time, pe partea de nunți mă axez mai mult pe invitații și decorațiuni, însă pe lângă acestea, mi-ar plăcea să scriu cărți de povești pentru copii.

Mirela: Cum e să fii și frumoasă de pici și deșteaptă rău?

Nu știu, Mirelo, tu să-mi spui! Cred că frumusețea exterioară e relativă. Am și eu câteva aripioare pe șolduri, câteva riduri de expresie mai pronunțate și cearcăne cu nemiluita de la foarte mult somn lipsă. Însă atunci când mă uit în oglindă, zâmbesc, pentru că știu că pentru moment, fizic, asta e cea mai bună formulă a mea. Cred că ești frumos când te iubești cu adevărat. Iar deșteptăciunea nu e mereu un semn bun. Am observat că mulți oameni care nu înțeleg de exemplu termenii medicali pe care îi folosesc se simt ofensați atunci când le dau explicații suplimentare și mă văd ca o îngâmfată. Uneori e un avantaj, alteori un chin.

Ai fi dispusă să mergi într-o țară defavorizată din Africa să faci voluntariat medical?

Bineînțeles, mai ales pe partea de copii. Cred că aceștia au nevoia cea mai mare de medici buni, iar dacă doar banii îți dictează în această meserie, atunci nu o să o poți face ca la carte niciodată. Satisfacția sentimentală e cea mai profundă și cred că în țările defavorizate din Africa și nu numai o gășești la cel mai înalt și vibrant nivel.

Ce îți lipsește să fii 100% fericită – dacă ești, deja, ce îți aduce fericirea asta?

Pentru moment sunt foarte fericită și mulțumită de tot ce am realizat și de tot ce mă înconjoară. Îmi doresc o familie care să mă aștepte acasă când mă întorc de la spital, îmi doresc să am copiii mei, și abia atunci cred că o să fiu 100% fericită ori, mai bine spus, atunci o să reușesc să ating un alt nivel al fericirii.

Lucrurile și gesturile simple mă fac fericită. Un simplu mesaj, un gest de recunoștință, un gând bun venit din partea cuiva. Trebuie doar să știm încotro ne îndreptăm atenția ca să fim fericiți.

Dac-ar fi să fii o culoare, ce culoare ai fi?

De departe albastru. Mereu mă duce cu gândul la mare, la ceva ce pare că nu se sfârșește, la un loc în care, odată cu valurile, gândurile ți se spală și ți se așează acolo unde trebuie. Dacă nu aș fi albastru, aș fi verde. Verzi îmi sunt și ochii, dar pentru mine e o culoare care emană și care reprezintă viața. Mai ales verdele acesta de mai…o minunăție!

Dacă nu ne-ar curge sânge în vene, ce ți-ar plăcea sa-ti curgă?

Dacă se poate, vin :D. Glumesc, pe alocuri. Mi-ar plăcea să curgă caramel, chiar dacă e puțin lipicios. Cred că ne-ar face pe toți puțin mai aromați și mai dulci unii cu alții.

Mari: Unde ți-ar plăcea să trăiești în afară de Istanbul?

Cu siguranță primele pe listă sunt tot țări islamice, poate doar clasate în funcție de riscul de războaie deschise. Apoi mi-ar plăcea să trăiesc în Malaezia, ori poate într-una dintre țările nordice. Nu mă văd în foarte multe locuri, pentru că am o problemă foarte mare cu țările foarte călduroase care nu au o ieșire la mare sau la ocean.

Care este rutina de dimineață?

Alarme multe. Rugăciuni multe care să mă ajute să mă ridic din pat, apoi un gând bun care să mă însoțească pe toată ziua. Spălat pe dinți, pe față, băut un pahar cu apă. Aplicat cremă hidratantă cu factor de protecție. Apoi mă gândesc dacă vreau să îmi pun ceva pe față sau nu. De obicei îmi aleg dimineața hainele, iar dacă am ceva de călcat, prefer să arunc pe mine direct un costum chirurgical. În unele dimineți, de obicei cele care vin imediat după spălatul pe cap, nu mă pieptăn, ca să îmi stea părul creț așa natural. Cam asta e, nu am obiceiul să mănânc dimineața și nici nu beau cafea deloc.

Ce îți place să faci atunci când ești tu cu tine, cum încarci bateriile?

De obicei într-o zi ca asta stau în pat. Dacă nu, îmi place să ies la o plimbare, eventual cu o carte după mine. Puțin aer curat nu strică niciodată. Îmi fac ordine în cărți, beau un ceai, mănânc niște fructe, fac puțin sport și apoi îmi pregătesc o cadă cu apă demnă de un spa de 5 stele care să mă relaxeze total.

Cum arată o zi de studentă la medicină care participă la SuperBlog?

De obicei vorbim doar de zilele în care sunt deadline-urile. Așa a fost ediția asta. Sunt mereu pe fugă, iar uneori scriu între stagii la spital, în telefon sau pe foile de cursuri. Este o provocare dar fiind vorba de o pasiune, merită să găsesc un răgaz pentru a scrie.

Ce ai vrea să auzi mai des de la cei din jur?

Cuvinte de laudă care să nu conțină răutăți în ele. Nu neapărat pentru mine, ci la modul general. În ultima vreme oamenii au devenit atât de răi încât nu se mai pot bucura sincer de nimic pentru cei din jurul lor; nici măcar pentru cei apropiați.

Când ai râs ultima oara și de ce?

Încerc să fac din asta un obicei și să scot un râs ori de câte ori aș putea doar să zâmbesc. Astăzi am râs ultima oară, uitându-mă la niște filmulete pe YouTube cu animăluțe care fac tot felul de prostii.

De ce îți este dor?

Ca oameni, de bunica. Ca trăiri, de iubire, de siguranță, de libertate.

Alexandra: Care e cel mai nasol fel de mâncare încercat?

Nu știu dacă am un fel de mâncare mai nasol care să ocupe poziția unu. De obicei nu mănânc ce nu mi se pare atractiv, nici măcar ca să gust. Nu mănânc foarte multe lucruri care sunt și de oameni normali și pe deasupra mai am și multe alergii, inclusiv alimentare.

Care este cea mai nereușită întâlnire?

Din astea au tot fost :)). În general nu-mi place când oamenii pun mâna pe telefon atunci când conversația nu mai curge cum trebuie. Dacă te împotmolești la un subiect complicat, întreabă-mă care e culoarea mea preferată. Oamenii au uitat lucrurile de bază și se dezechilibrează ușor.

Ce simți când scrii? De ce o faci?

Simt că scrisul face parte din mine. La inceput a fost o simplă descărcare emoțională. Apoi lucrurile au evoluat și simt că încă mai evoluează, mai ales pe partea tehnică, însă din punct de vedere spiritual, scrisul reprezintă colțișorul meu de suflet în care și dacă plâng, simt că lacrimile mele contează și pentru altcineva.

Mona: Care melodie îți place să o cânți cel mai des?

Cred că depinde foarte mult de starea pe care o am. Însă cel mai desc cânt ceva de la Imagine Dragons, simt că mă caracterizează, respectiv Birds.

Care melodie compusă de tine îți place cel mai mult? (Să ni le și oferi pentru audiție, evident )

Surprinzător, nu am nicio melodie care să fie compusă de mine. Pe vremea când cântam colaboram cu mai mulți compozitori atât din țară cât și de peste hotare. Singură am reușit să compun doar câteva acorduri pentru chitară.

Albert: Care a fost cea mai frumoasă zi din viața ta?

Cred că au fost multe astfel de zile, una detronând-o pe cealaltă. Însă cea mai frumoasă zi din viața mea cred că a fost atunci când am participat la prima naștere și am simțit cum pământul îmi fuge de sub picioare și cum timpul se oprește în loc. O senzație minunată.

Pe cine ai vrea să cunoști, chiar dacă pare greu de ajuns la el/ea?

Cred că aș dori să cunosc mulți oameni care s-au stins din viață. Prin prisma anumitor evenimente am avut ocazia să cunosc mari actori, mari dansatori, compozitori și muzicieni și acest lucru m-a încântat. Mi-ar plăcea în schimb să întâlnesc câțiva președinți din lume, dar într-un context mai relaxat, nu la o întâlnire oficială.

În ce oraș din lumea aceasta ai vrea să trăiești și de ce?

Primul pe listă rămâne Istanbulul. Mi se pare un oraș atât de mixt, încărcat de istorie și de povești frumoase. Rezonez foarte bine cu oamenii de acolo. Apoi cred că aș alege Parisul, de dragul poveștilor de dragoste spuse frumos la picioarele turnului Eiffel.

Ce reprezintă pentru tine scrisul?

O eliberare și, în același timp, o strânsoare, pentru că deși am încercat în trecut să mă las de el, nu am reușit. Mereu m-a oprit ceva: un val mare de cititori, un articol care a venit ca prin minune, dintr-o inspirație deosebită, lucruri de genul acesta. E o bucată pe care n-o să o pot da deoparte niciodată din sufletul meu, pentru că deja a prins rădăcini. Și mă bucură și faptul că am reușit să fac o rubrică medicală și să aduc aici pe blog câteva informații esențiale care să vină în ajutorul cititorilor mei.

Motocicletă sau decapotabilă?

O să aleg întotdeauna motocicleta, chiar dacă pentru România nu e un mijloc sigur de transport. Am avut pe listă o decapotabilă când mi-am schimbat mașina, un Audi TT, însă nu-mi plac în primul rând mașinile în două portiere. Și apoi mi se pare un moft inutil.

Almona: Care este zona/orașul/localitatea din Turcia în care n-ai merge niciodată și de ce?

Sunt foarte multe zone prin care deja am trecut și m-am uitat printre degete la ce e acolo. Fiecare loc are și părțile lui urâte, inclusiv Istanbulul. Sunt niște suburbii oribile în el, cu refugiați care dorm pe stradă, pașnici de altfel, ori cu oameni săraci lipiți pământului, nomazi, care dorm în câmp deschis, lângă maldăre de gunoaie.

Pentru că se construiesc drumuri încontinuu în Turcia, de multe ori aleg să merg prin sate, ca să evit unele aglomerații de pe șantiere și taxele enorme de pe unele autostrăzi încă în construcții. Am ajuns prin niște locuri, în apropiere de Bodrum, în care efectiv am trecut prin curțile oamenilor, pe drumuri pavate cu piatră cubică, pentru că pe acolo era strada principală. Grijă mare la găinile localnicilor; sunt la fel de nebune ca aici. 😀

Georgiana: Ce locuri mai puțin știute din Turcia/Istanbul ar trebui să viziteze un om aflat prima dată acolo?

Oamenii nu prea știu de turnul Sapphire din Istanbul. E o clădire înaltă, de 64 de etaje, din care pe pământ, restul subteran, iar la ultimul etaj este o terasă superbă de unde se vede tot Istanbulul. În general oamenii privesc obiectivele mari turistice. Istanbulul nu e un oraș pe care să-l vezi într-un simplu city-break. 3 zile nu sunt de ajuns niciodată. Rize e iarăși o zonă frumoasă, Kefken, Kandîra, din provincia Kocaeli, o alta, aici se află capătul celălalt al Mării Negre, la aproximativ 200 km de Istanbulul Asiatic. E o zonă mică, un sătuc în care toți oamenii se salută și se știu între ei.

Alaçatı este, de altfel, o zonă frumoasă, plină de hanuri vechi, moșteniri de familie. Zona poate fi numită exclusivistă, pentru că aici prețul de pornire pe noapte este de 100 de euro, însă merită vizitat orașul. Toate parcările sunt undeva lângă zona hotelurilor-han, acestea fiind doar pe străduțe pietonale, cu piatră cubică. E un sentiment plăcut să bați la pas această bucată din oraș.

Ce voiai să te faci când „o să fii mare”?

Am trecut prin mai multe faze. De la astronaut la sniper, de la procuror criminalist la învățătoare. Dar înainte de toate mi-am dorit să fiu mamă de gemeni. 😀 Abia prin clasa a 7a mi-a înflorit gândul de medicină.

De unde pasiunea pentru inele? 

Nu știu dacă e o pasiune sau o obsesie. Întotdeauna mâinile mi s-au părut o zonă care necesită o atenție în detaliu, și cred că inelele o înfrumusețează alături de o manichiură îngrijită și toate cele. Dacă ies din casă de 3 ori într-o zi, atunci de 3 ori îmi schimb inelele, pentru că bijuteriile sunt primele pe care le dau jos când ajung acasă. Mama întotdeauna a avut inele deosebite, bunica la fel, din acelea cu aur rusesc, și cred că mi-a fost insuflată pasiunea din familie. 😀

Ai adoptat sau cumpărat pisicuțele?

Ambele pisicuțe sunt cumpărate. În schimb acasă mai avem la curte doi motani, născuți și crescuți din pisicuțele de acasă și au mai venit în foster și nu au mai plecat încă 3 pisici, o mămică împreună cu puiul ei și încă un altul plin de răni și flămând și au rămas la noi. Nu mă încântă faptul că se bat cu cei doi motani ai familiei, tomberonezi imperiali și ei, însă sunt niște suflete și n-o să le alungăm. Unde încap 2 guri să mănânce, mai pot veni încă 3.

Te-ai gândit să publici o carte?

Da! Am una în lucru de câțiva ani. Când m-am mutat am crezut că am rătăcit caietul pe care aveam scrise primele capitole, însă l-am regăsit la începutul anului și am reluat procesul gândirii. Însă aș vrea să mă axez și pe altceva, pentru copii, care poate va vedea tiparul mai repede :D.

Dacă ar fi să te muți în alt oraș din România, ce oraș ai alege? 

A doua mea opțiune pentru facultate a fost Brașovul. Dacă nu se lungeau la Iași cu afișarea rezultatelor, mergeam la examenul de admitere și la Brașov și probabil aș fi rămas acolo. Mi se pare un oraș frumos, plus că, vorba aia, fata de la munte, tot la munte trage. Mi-ar plăcea să știu că în viitor o să am acolo un punct de relaxare. Aș alege oricând Brașovul în detrimentul altui oraș.

Oana: Daca ai putea, ce ai schimba la omenire?

Felul în care ei gândesc. Cred că în ultima vreme oamenii au devenit din ce în ce mai răi, poate nu fizic, ci în gândire. Încep prin a judeca, în loc să asculte și să vadă cu adevărat omul din fața lor. Cred că merităm cu toții un strop de bun în sufletul nostru, care să ne ajute să vedem așa cum trebuie totul din jurul nostru și astfel să ne putem bucura de tot așa cum trebuie.

Alexandra (Tradiții și Delicii): Ai face voluntariat in Africa?

Bineînțeles. Nu m-aș gândi nicio secundă la riscuri. Cred că e o decizie pe care trebuie să o iei în totalitate cu inima.

Ce alegi: „Ierți, dar nu uiți” sau „ierți, toată lumea are nevoie de o a 2 a șansă”?

Iert și nu uit. Însă asta nu înseamnă că nu pot oferi o a doua șansă. Cred că oamenii sunt capabili de schimbare, iar dacă îi faci să conștientizeze faptul că ceva făcut sau spus de ei ți-a săpat un șanț pe creier, pot avea un punct de pornire spre acea schimbare chiar de acolo.

Ana Maria: Te-ai converti la islam în viitor?

Oricât de atașată aș fi de această cultură și de această religie, am ajuns la concluzia că atât islamul cât și creștinismul sunt două religii surori. Sunt de părere că indiferent că îl strigi Allah sau Dumnezeu, întâi trebuie să îl ai în suflet. Dacă nu îl ai acolo, n-o să-l găsești în niciun loc de cult.

Închei și acest articol cu o întrebare primită de la Aniela. Trebuie să recunosc faptul că m-a pus puțin în dificultate, pentru că nu am stat niciodată să mă gândesc la asta în adevăratul sens al cuvântului și anume Ce crezi despre România, în general?

Sunt de părere că e o țară frumoasă însă cred că a apus de mult perioada în care oamenii știau să o valorifice la maxim. Când cântam am văzut cel mai mult țara, plimbându-mă de la un festival la altul și întotdeauna am stat lipită de geam pentru a prinde toate peisajele frumoase. România este, totuși, casa mea.

Vă mulțumesc tuturor pentru aceste întrebări. A fost un exercițiu pentru mine, să vă las să mă descoperiți și, totodată, să vă descopăr.