Turcia – un mini jurnal de vacanță. Ziua 1- traseul

Merhaba! Știți ce înseamnă asta, nu? Vacanță în Turcia. Și cum și anul trecut am zis să vă țin la curent, mai ales cu drumul și vămile, fac asta și acum.

Dimineața de 21 august a început tare devreme. La 3:30 am plecat spre Turcia. Norocul nostru e faptul că acum s-a deschis la Bacău acea mini-autostradă și am scutit o grămadă de timp. Plus faptul că nu am mai stat în traficul și semafoarele din oraș. Dar, ce e drept, de la Piatra Neamț e ceva mai lungă plecarea spre Turcia.

Românica

Cert e că dacă plecați din partea asta a țării, ora 3 e ora potrivită pentru drum. Pe la 8:30 am ajuns la Călărași pentru a lua bacul. Nu pot să vă spun foarte multe despre drumul până acolo. Nu de alta, dar a fost așa palpitant încât l-am dormit.

Primul bac l-am lăsat să plece, pentru că suntem cu două mașini plecați și una a rămas în urmă. Însă la 9:30 eram pe bacul Elena, după ce am achitat taxa de 70 de lei pentru autoturism. La 9:41 deja eram pe celălalt mal, pregătiți să ne întâlnim cu vameșii bulgari.

Un vameș ne-a explicat faptul că tirurile au fost dirijate spre alt punct vamal. Ceea ce înseamnă timp mai scurt până a ajunge în Turcia. Aici, în vama Ostrov s-a stat cam jumătate de oră. În fața noastră au fost câteva mașini de Ucraina și Republica Moldova și ei au fost controlați  mai strict.

O doamnă foarte drăguță ne-a luat pașapoartele și actele mașinii, ne-a întrebat dacă vacanța ne-o petrecem la ei sau mai departe. Și să avem vaccin, ca să nu avem probleme la întoarcere cu carantina. Față de anul trecut nu i-a mai interesat dacă avem sau nu mâncare la noi. Pentru că erau disperați cu problemele cu pesta porcină, în anii trecuți ne-au aruncat toată mâncarea aproape. Însă acum nici măcar nu au cerut să deschidem portbagajul sau vreo portieră.

Bulgaristan

Nu știu cum rezonează fiecare cu Bulgaria, însă mie nu-mi place. Mi se pare că oamenii nu sunt primitori (comparativ cu Turcia), că par obligați să te primească acolo.

Am intrat din greșeală într-unul dintre orașe, în Shumen, și acolo n-am dat decât de indicatoare în limba lor. Cu literele lor ciudate. Nu prea e normal, având în vedere că sunt totuși frați cu noi de Uniune.

Pentru a ajunge în Malko Târnovo am urmat câteva orașe principale pe indicatoare. Shumen,  Karnobat, Burgas, iar de la Malko Târnovo mai sunt cam 80 km până în vama Derekoy.

Turcia

În jur de 15:40 am ajuns în vama Derekoy, având câteva mașini în față. Acum sunt ceva mai multe ghișee, în sensul în care la primul te oprești pentru a dezinfecta mașina. E în regulă, turcul respectiv rupe și românește. Costă 4 euro sau 25 de lei și îți ridică vibeul cu un salutare spus din suflet.

După ce am trecut de dezinfectarea mașinii ne-a întâmpinat un alt domn cu un discurs agitat în turcă. Ne-a văzut cam confunzi. Anul trecut la acea mini-căsuță ni s-a luat temperatura. Anul acesta ne-au pus aici să prezentăm testul PCR sau dovada vaccinării și atât. Am scos foile pe geam, ne-a urat călătorie plăcută.

Apoi fiecare cu pașaportul lui, în șir indian, spre ghișeu pentru a lua viza. Zâmbești frumos la cameră, ca să îți facă recunoașterea facială și apoi pleci liniștit mai departe. Pentru șoferi, se mai stă la un ghișeu, pentru o altă ștampiluță pe pașaport. Atenție însă, chiar dacă șoferul este altul, ștampiluța trebuie pusă pe proprietarul mașinii, dacă acesta călătorește cu voi.

Asigurare ALERT!

Și să fiți atenți când faceți asigurarea mașinii. Unii asiguratori taie Turcia de pe asigurare și o să vă treziți în vamă că trebuie să plătiți aproape 150 de euro pentru o asigurare nouă. Noi am pățit-o acum câțiva ani și astea erau costurile atunci.

În afară de asta, totul bine. După aceea te mai întreabă cineva dacă transporți alcool sau țigări și eventual aruncă un ochi rapid la bagaje. Mai prezinți o tură pașapoartele la ultima barieră și apoi calci cu dreptul în Turcia.

La 16:08 am trecut bariera. Vama aceasta este liberă de obicei. O singură dată, acum trei ani, am nimerit-o aglomerată în ultima zi de Bairam, după Ramadan. Am stat 8 ore în vamă. În rest, mai mult de jumătate de oră, niciodată. E o vamă mai mică, într-adevăr, dar dacă prima ta oprire e Istanbulul, ajungi cel mai repede. Din vamă mai sunt aproximativ 240 km până la Istanbul.

Noi am venit prima oară în Kefken, Kocaeli. La malul celălalt al Mării Negre, după partea asiatică a Istanbulului. Și pentru a face asta am ocolit Istanbulul, urcându-ne pe o autostradă la Babaeski, pe 0-3, și apoi schimbând-o pe 0-7 până la Izmit. Se trece pe ultimul pot, Yavuz Sultan Mehmet. Pe prima autostradă am luat un tichet prin HGS. Noi neavând codul pus pe geam pentru scanare, am luat tichetul de la ultimul ghișeu din dreapta. La părăsirea autostrăzii am plătit o taxă de 88,50 lire turcești. Puteți plăti direct cu cardul, mai ales dacă nu aveți lire schimbate.

A doua autostradă o vor aduce până în Kocaeli. Se construiește încă, sunt pe drum pilonii pentru poduri puși. Însă pentru moment ea se oprește la Izmit. Aici la ghișeele HGS sunt puse afișe cu please pass și nu trebuie, pentru moment, să luați tichet. La ieșirea de pe autostradă este o taxă fixă, de 39 de lire turcești, pe care tot cu cardul am achitat-o.

Mici informații suplimentare și încheiere

Am ajuns în Kefken la 21:30. După Izmit drumul se îngustează, fiind o bandă suplimentară pe sens din când în când și apoi, prin munți, doar două benzi. Însă timpul scos a fost excelent, asta pentru că am ocolit Istanbulul. La ora 6, când am ajuns noi în Istanbul, erau deja ambuteiaje. Deci dacă aveți de trecut în partea asiatică, fără cazare în Istanbul, faceți un traseu de acasă și urmăriți autostrăzile.

Nu ne-am grăbit și nu ne-am fugărit pe drum. Ne-am oprit la cafea, am oprit să mâncăm, n-am mers ca nebunii. Am alimentat pe Turcia de la Petrol Ofisi și e cam 3 lei motorina. Plinul ne-a ajuns aproape 450 de lire turcești.

Mai departe urmează un traseu și mai mare, cu mai multe opriri: Capapdocia, Pamukkale, Kușadasi. O să vă iau cu mine peste tot, așa că rămâneți aproape! Bucurați-vă de Turcia!