În ultima vreme mi-au tot apărut articole cu liste de cărți pe care să le citești într-o viață. Am frunzărit câteva astfel de topuri, însă m-am oprit expres asupra unuia. Majoritatea cărților prezentate aici fac parte din literatura rusească. Cred, într-adevăr, că greii ruși vor fi întotdeauna preferați în topurile mari de cărți. Însă în același timp consider că nu toată lumea poate citi Tolstoi sau Dostoievski, nici măcar de dragul de a se lăuda cu o astfel de lectură. Unele cărți sunt greoaie, iar mie mi se pare inutil să te chinui să citești ceva doar pentru că e scrisă de X sau Y.
Am citit destul de multe cărți pentru vârsta mea, având în vedere că puțini oameni mai au acest hobby în 2023. Și în tot acest timp am reușit să identific un stil care să-mi placă. Unele lecturi parcurse de-a lungul timpului cred că merită citite măcar o dată în viață. Așa că în cele ce urmează, am să vă prezint câteva cărți pe care eu le recomand citite într-o viață.
Cărți descoperite în școală
Când pofta de citit era fierbinte, am ales câteva lecturi care m-au marcat pe viață. Unele dintre ele selectate din acele liste de lecturi obligatorii din școală. Altele au fost descoperite în timp, când profilul filologie bilingv și-a lăsat amprenta pe mine.
De veghe în lanul de secară – J. D. Salinger. E o carte pe care am citit-o atât în adolescență, cât și la vârsta adultă, iar percepția a fost una diferită. Se numără printre acele cărți care merită recitite la orice vârstă. Am râs, am plâns, m-am simțit bine citind-o. A fost o carte care mi-a cucerit sufletul, vrând să o parcurg într-un timp foarte scurt. Și așa am și făcut, am dat-o gata repede.
Alegerea Sofiei – William Styron. Aici treaba stă altfel. Când am citit această carte, cred că eram în clasa a șasea. M-a cutremurat. E o carte complexă, care prezintă trei povești, însă alegerea Sofiei, partea care dă și titlul cărții, este tulburătoare. Dacă mă uit acum înapoi, aș alege să o citesc cu siguranță iar. Însă pe la 16-17 ani, mai bine. Pentru mine este, cu siguranță, unul dintre cele mai bune romane pe care le-am ținut în brațe.
Emaus – Alessandro Baricco. Cu siguranță acesta este un roman al adolescenței și al întrebărilor existențiale prin care fiecare om trece la vârsta adolescenței. Pe lângă Alegerea Sofiei, clar se numără printre acele cărți ușor de citit. Nu are nici măcar 200 de pagini, însă îl consider un roman complex pentru ceva adolescentin.
Un prieten perfect – Martin Suter. Acest roman este unul la fel de adolescentin ca și Emaus. Acțiunea romanului se desfășoară după ce personajul principal, un tânăr jurnalist, se trezește din comă. Te ține în priză această carte și merită citită de orice adolescent.
Cărți pe care le-aș citi și în viața următoare
Am citit și eu Tolstoi și Dostoievski. Nu o să insist foarte mult pe acești autori. Sunt sigură că măcar o dată în viață v-ați intersectat privirea cu Anna Karenina sau cu Frații Karamazov pe rafturile unei librării. În schimb, sper că v-a trecut prin mâini Despre Dumnezeu și om, din jurnalul ultimilor ani – Lev Tolstoi. Fiind surprinși ultimii ani ai autorului, mi se pare o carte complexă care îți alină sufletul și ți-l umple de iubire prin fiecare cuvânt scris acolo. Întrebarea existențială care apare după citirea acestei cărți este: oare eu când am vorbit ultima oară cu Dumnezeu?
Săăăă trecem mai depaaarte. Așa cum v-am spus, urmează câteva cărți pe care le-aș citi și într-o viață următoare, dacă mi s-ar confirma că există.
Jocul vieții și cum să-l joci – Florence Scovel Shinn. E o carte care are la bază creștinismul și concepte precum karma, puterea gândurilor și cuvintelor pe care le rostim și efectul lor în viața noastră. Eu am o ediție mai veche a acestei cărți și am citit-o cu atât de mult patos încât am dezlipit aproape toate paginile din ea. Cred că ar trebui să o recitesc de fiecare dată când realitatea mea se clatină puțin.
Cel care mă așteaptă – Parinoush Saniee. De departe, de aproape, de unde vreți voi, această carte este preferata mea din toate timpurile. Nu știu ce a avut sau ce n-a avut. A fost o carte cutremurătoare, care m-a învârtit printr-un carusel al sentimentelor. Am plâns, am fost îngrozită, am fost fericită, am fost dezamăgită. Am trecut prin toate stările posibile. Mi se pare cea mai reușită și complexă carte a autoarei.
Solenoid – Mircea Cărtărescu. Nu știu prin ce cuvinte să descriu Solenoid. Mi se pare cea mai mare capodoperă a lui Cărtărescu și nu pot decât să fiu încă o dată mândră că sunt contemporană cu dânsul. E o…cărțoaie de aproape 900 de pagini ce merită parcursă din aproape în aproape, de la un capăt la celălalt.
Cărți care marchează sufletul
Oscar și Tanti Roz- Eric Emmanuel Schmitt. Cred că toată lumea a auzit de Schmitt. Este unul dintre cei mai cunoscuți autori ai prezentului. Vorba esențele tari se țin în sticluțe mici se poate aplica și în cazul acestei cărți. Puține pagini, dar cu o emoție ieșită din comun. Am plâns. Probabil nu aș relua-o pentru că îmi trezește niște amintiri, însă mi-a ajuns la inimă și rămâne acolo.
Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău- Fredrik Backman. Povestea fetiței de șapte ani care are ceva aparte față de ceilalți copii este fascinantă. Bunica ei o călăuzește cu vorbe înțelepte, fiind și persoana care înțelege cel mai bine ideile și gândurile Elsei. Cartea în sine este o lecție de viață. Cred că este o carte bună pentru toți cei care se pregătesc să conducă pe ultimul drum pe cineva. E o alinare și o carte care în același timp provoacă și durere. Însă e nemaipomenit de încântătoare.
De ce, Doamne? O radiografie a suferinței – C. S. Lewis. – Cartea prezintă o balanță frumoasă între credință și știință. Cu siguranță e o carte care dă și răspunsuri, dar pune în gând și multe întrebări. Eu în ea am pus foarte multe sticky notes-uri acolo unde m-au marcat cuvintele. Sunt niște vorbe pe care trebuie să le iau cu mine în viață pe mai departe.
Când corpul spune nu – Gabor Mate. Poate vă întrebați de ce am ales să pun aici acest titlu. Ei bine, de-a lungul parcursului meu în medicină, am descoperit că nu ar trebui să pun puterea psihicului la încercare vreodată. Tot ce acolo e prea mult, prea rău, prea de tot o să fie un șoc destul de mare pentru corpul nostru. Trebuie doar să știm să plecăm urechea la ce ne spune corpul, deoarece mereu ne spune când ceva e în neregulă. Cu cât ignorăm mai mult, cu atât o să fim mai aproape de inevitabil.
În loc de concluzii
Sunt sigură că o bună parte din titlurile prezentate le cunoașteți deja. Poate le-ați citit, poate le aveți în wishlist. Sunt o groază de fapt. Aș putea să mai fac cel puțin cinci astfel de prezentări. Însă aceste cărți sunt cele pe care aș alege să le iau cu mine pe o insulă pustie, ori printr-un portal într-o altă dimensiune.
Dacă vreți să le adăugați în biblioteca voastră, vă invit să le căutați aici. Iar dacă vreți să vedeți ce cărți așteaptă să fie citite din biblioteca mea, atunci aruncați un ochi și aici, peste titlurile luate de ziua mea.
