Radiografia suferinței și a vindecării

Cu multă emoție scriu aceste cuvinte. Și trebuie să recunosc, mi-a luat destul de mult timp să ajung să scriu asta. Pe 26 ianuarie, într-un final, mi-am văzut visul devenind realitate. Radiografia suferinței și a vindecării, cartea mea, a deschis ochii în afara tiparului.

Nici nu știu să așez cronologic dorința mea. Practic, de când mă știu, mi-am dorit să scriu o carte. Și nu doar să o scriu și atât, ci să reușesc să transmit ceva profund prin ea. Radiografia fiind în medicină o metodă imagistică folosită totuși des, mi s-a părut potrivit să o folosesc și eu în titlul cărții. Cartea am gândit-o din start în două părți, deși până nu am terminat de scris prima parte nu am știut exact ce o să cuprindă și partea a doua. Dar scriind, am descoperit cum suferința a captat prima parte a cărții, iar jumătatea a doua a venit cu toate etapele vindecării. Și cum radiografia ne ajută să diagnosticăm anumite afecțiuni, m-a ajutat și pe mine să-mi „fotografiez” suferința. Și tot procesul vindecării.

În cât timp am scris Radiografia suferinței și a vindecării?

Acum nu vreau să-mi pun în cap niciun critic literar. Și nici vreun pui de Cărtărescu. Nu sunt aici să vă dau sfaturi despre cum să scrieți și în cât timp. Nu, nu am urmat niciun curs de scriere a unei cărți. Nici pentru blog nu m-am strofocat vreodată să învăț să scriu în nu știu ce mod. Doar am făcut-o când și cum mi-a spus sufletul. Iar dacă Radiografia suferinței și a vindecării este deja în librării, atunci am făcut o treabă bună.

Am început să scriu în urmă cu foarte mulți ani. Cred că eram în liceu. Însă nimic din ce am scris nu s-a materializat în ceva mai legat. Și am lăsat acel carnețel undeva uitat în bibliotecă. În februarie 2023, când am început să (re)scriu și să nu mă mai opresc, am căutat inclusiv acel caiet. Și așa, după câteva modificări, am reușit să leg câteva pasaje cu ce venea pe penița stiloului acum. Ca și curgere, cartea s-a scris foarte ușor. La finalul lunii mai 2023, Radiografia suferinței și a vindecării era gata. Dar spiritual vorbind, aceste doar câteva luni de scris s-au simțit niște ani foarte grei atârnați de sufletul meu.

Știu că mulți experți vor spune că e un timp foarte scurt în care să scrii o carte. Poate că așa este, nu contest. Însă atunci când scrii acea carte, cu siguranță timpul e relativ.

De ce am scris Radiografia suferinței și a vindecării?

Ca să vă spun exact, am simțit că toate grijile de zi cu zi și frustrările, suferințele de orice natură, anxietatea, nu mai au loc să intre. Pentru că în mine era durerea și suferința pe care le-am astupat adânc în mintea mea și credeam că se vindecă de la sine. Când am început să scot din mine tot ce am îndesat într-un sertar neîncăpător al minții, mi-am dat seama că aveam nevoie să mă eliberez. Și sunt sigură că toți cei care vor pune mâna pe carte, vor simți la fel. Și anume că, din străfundul sufletului lor, iese ceva, o durere, mai vie ca oricând.

Am scris această carte pentru ca oamenii, indiferent de gradul de contact, înțeleg ce înseamnă un bolnav de cancer. Și cât e de important să înțeleagă nevoile umane, nu medicale, ale bolnavilor. Și cum, atunci când pierdem astfel de oameni, să ne permitem să trecem prin toate etapele vindecării și a doliului.

Radiografia suferinței și a vindecării este visul meu materializat. Și reprezintă dovada vie că, așa cum a spus Sigmund Freud, omul are nevoie de un vis, ca să suporte realitatea. Vă invit să citiți cartea, să vă recunoașteți suferințele și să vă permiteți să le vindecați.

Cartea se găsește pe Libris sau, în format fizic, în unele dintre Librăriile Cărturești.

Lectură plăcută și vindecătoare vă doresc!